Work Hard. Play Hard (partea 1)

Work Hard. Play Hard 1

Long story short firma despre care va scriam mai sus se hotărăşte, în premieră în istoria sa de zero contracte cu statul şi zero contracte în România, să aplice la licitaţie pentru proiectul din România. Firmuliţa românească cu sediul la Berlin lucrase deja intens cu UE pe acelaşi proiect în zona de securitatea informaţiei şi s-a gândit că va putea construi ceva bun şi în România.

Nivelul de expertiză ridicat a fost o barieră inclusiv pentru veşnicii abonaţi la contractele cu statul însă să nu uităm că dacă caietul de sarcini a venit de la UE, punctajul şi algoritmul de atribuire este făcut de români. Aşa se ajunge ca expertiza de top în securitatea informaţiei, AI şi baze de date să fie punctate minim iar alte cerinţe “specifice” maxim. Iată deci că se înscriu la licitaţie 4 firme. O multinaţionala, două firme serioase din IT cu antreprenori români şi o firma de apartament a unui individ în Bucureşti abonat la contractele cu statul. În mod “logic” licitaţia este câştigată de firma de apartament iar celelalte firme serioase îşi văd mai departe de drum regretând implicarea în mocirla. Până într-o zi de vara…

------------------------------------------------------------------------------

George se desparte de Maria şi intră în biroul pe care îl împărţea cu Mihai. Mihai lucrează intens de câteva zile la un proiect şi abia a avut timp să dea o fugă pe la festival. George îi întinde lui Mihai cafeaua cumpărată de la coffee shopul-ul de lângă birouri. Sunt prieteni de o viaţă şi tot ce au construit au construit prin multă muncă. În birou la ei este o linişte perfectă şi doar muzica rock sună în surdină. O domnişoară cu rasta şi şuviţe mov intră în birou şi îi anunţă pe cei doi că este un domn care doreşte să vorbească cu ei. Cei doi sunt suprinşi pentru că îşi planifică cu meticulozitate întâlnirile si ii asteapta pe clientii lor de obicei la aeroport dar auzind că domnul este foarte insistent îi spun domnişoarei să îl invite în birou.

După nici două minute în birou intră un domn cam de aceeaşi vârstă cu cei doi şi cu un zâmbet larg pe faţă. Este îmbrăcat la costum , supraponderal şi transpirat. Se aşează pe scaun fără să fie invitat şi fără să se prezinte. Se uită în jur la biblioteca care ocupă toţi pereţii biroului şi concluzionează:

- Ce da cărţi aveţi aici…zici că sunteţi biblioteca şi nu firma de IT… şi rade strident convins de gluma lui buna.

Mihai şi George se uită contrariaţi unul la celălalt. Politicos Mihai întreabă:

- Cu ce va putem fi de folos?

- Scuzi, am uitat să mă prezint. Sunt S.A. patronu’ firmei care a câştigat licitaţia pe proiectu’ ăla la care aţi fost şi voi. Vreau să va fac o propunere.

Mihai este cu ochii pe pereţi iar George îl priveşte mirat pe individ. Se lasă câteva secunde linişte.

- Împreună putem face o căruţă de bani. Văd că sunteţi firma serioasă. Eu am nevoie de o firma ca voi. Am multe proiecte. Va pot face mai bogaţi decât aţi visat…Pe proiectu’ asta…cum se numeşte…aaa….asta de l-am câştigat. Vi-l dau vouă dacă vreţi. Vi-l dau vouă şi îmi daţi şi mie 20% şi gata. Îl faceţi voi. Hai că oricum era umflat la preţ. Eu…am multe acum…nu am timp să îl fac şi p-asta….

George se îneacă cu cafeaua şi începe să radă. Mihai schiţează doar un zâmbet ironic şi studiază atent individul ca pe o insectă. Rade şi individul crezând că situaţia se relaxează şi insistă:

- Dacă vi se pare puţin…îmi opresc eu 10% şi restul e al vostru. E ultima oferta. E chiar rezonabil. V-am zis nu am timp de prostia asta acum…Dacă faceţi treaba bună va mai aduc şi alte contracte. Putem să ne asociem…eu ştiu multe proiecte. Vrem să modernizăm România…Nu vreau sa dam la straini proiectele…

După un schimb de priviri cu Mihai, George se uită la individ şi îi transmite scurt şi zambing ironic:

- Ieşi afară

Mirat, individul rămâne blocat pentru câteva secunde, se ridică roşu la faţă şi iese din birou nu înainte de a le transmite celor doi că vor afla curând cine este el si ca va avea el grija.

Mihai mormăie în barbă…” ce gunoi, aşa merg lucrurile Geo…e lumea lor ”. George priveşte în gol pe geam. Un individ gras şi transpirat tocmai se urcă într-o maşină care blocase o bandă de circulaţie. Nu a apucat să vadă decât că numărul maşinii era BxxxSNT.

“Nu vor mai merge aşa Mitza. Ăştia sunt nişte dinozauri…lumea lor va dispărea curând sau disparem noi”

---------------------------------------------

România reală nu se aude în acest timpuri. În zgomotul corupţiei, al infractorilor, al mediocrităţii, al ignoranţei….România reală nu se aude. Nu se aude noua generaţie de antreprenori români tineri. Sunt mii de firme care exportă inteligenţă în lume, sunt mii de firme româneşti care au supravieţuit în mediul acid, viciat şi corupt creat premeditat de indivizi fără valoare, de lepre şi de trădători pentru a-I distruge. Sunt milioane de români care lucrează în afară României, oameni care produc bani reali în pieţe reale, oameni care prin eforturi inimaginabile au depăşit orice obstacol. Nu se aud zecile de mii de studenţi români împrăştiaţi prin toată lumea la cele mai bune universităţi, nu se aud nici sutele de mii de IT-işti de top care vor face din România una din cele mai bogate ţări din Europa. Lunar se lansează sute de afaceri româneşti în tehnologie, sute de noi produse, generaţii de antreprenori reali (nu firme fantomă create prin programe de asistenţă socială gen startup nation). Se gândeşte global, se gândeşte pragmatic şi creativ. Nu există workshopuri sau evenimente in Romania la care să nu văd diferenţele enorme între ideile de startup ale românilor şi cele ale australienilor sau olandezilor de exemplu. Ţara asta are tineri extraordinari credeţi-mă.

Nu se aude România reală însă se aude discursul agramat al unor nulităţi certate cu legea, se aude vocea sistemului mafiot nomenclaturist care face totul să ţină România în sub-dezvoltare, să distrugă educaţia si să ucidă orice fărâmă de speranţa în poporul acesta.

Curând va veni vremea când toate jigodiile astea, cu toate odraslele lor analfabete cărora le lasă moştenire poziţiile în sistem, când toţi agramaţii aceştia, toate scursurile şi golanii ăştia politici vor fi puşi la locul lor- în groapă de gunoi a istoriei.

O nouă generaţie vine ca un val implacabil din spate. România reală e mută dar fierbe, fierbe atât de tare încât va demola orice obstacol. România reală fierbe momentan în goana după bani pentru că sutele de mii de copii deştepţi ai acestei ţări s-au născut în sărăcia creată de nenorociţii ăştia si trebuie sa faca bani.

Va veni o vreme când ne vom face timp de voi băi infractorilor. Aţi subestimat enorm de mult România reală.

Va veni vremea aceea curând şi va asigur că şi eu, un blogger amărât, voi fi prima linie a valului care va matura tot. Să va ferească Dumnezeu de copii ăştia carora încercaţi să le ucideţi visele acum şi care sunt nevoiţi să fugă din ţară că să îşi facă un rost în viaţă sau de copiii aceştia care muncesc că disperaţii acum în România producând bani reali într-o lume reală. Pana atunci WORK HARD PLAY HARD



Later edit:

Grasul a fost scos din birou şi de cealaltă firma de IT românească.