Romanii, Manhattan-ul si lectia foamei

Posted on 29 Noiembrie 2016

22


skyline-14619_640Avionul zboară deasupra oceanului la cel puţin 12.000 m. Au rămas aprinse doar luminile de veghe. Am mii de gânduri în cap şi mii de speranţe însă mă simt sleit de puteri şi încerc să le aman pe mâine. Mai avem şase ore până în New York şi aproape toată lumea din avion doarme. Dorm şi eu prost pe scaunul incomod. Deschid uşor ochii. Nu îmi dau seama cât timp a trecut şi mă întreb cât dracu’ mai avem. Pe scaunul de lângă mine Vio priveşte în gol cu un zâmbet pe faţă. Îl las în lumea lui şi fac eforturi să adorm iar. Nici nu aţipesc bine că o mâna mă scutură uşor.

-Reportaje dormi? Hai ba să îţi zic ceva…” încearcă să mă trezească Vio
-Culcă-te ba nebunule şi îmi zici mâine” mormai eu adormit
-Reportaje …te rog ascultă-mă o secundă…e important”

Încerc să îl ignor însă mâna lui Vio mă scutură timid în continuare. Ridic capul nervos şi hotărât să îi umplu podul cu urări de bine însă mă opreşte expresia lui. Vio mă priveşte fix cu un surâs şi o doză de nebunie în priviri:

– Ce-i ba aşa important? Ce dreaq nu mă laşi să dorm ? şoptesc eu
Vom cuceri lumea. Uită-te bine la mine. Vom cuceri lumea asta indiferent cât de greu va fi. Dacă ne punem amândoi mintea nimic nu ne va stă în cale….

Rămân blocat câteva secunde. E ceva special în felul în care a spus acest lucru. Atât de mult entuziasm şi pasiune într-o singură frază. Împreună, după ce am plătit avionul, mai avem 570 de dolari cu care trebuie să supravieţuim o luna în NY până când intră bursă şi până când vor reuşi să ne mai trimită ceva bani părinţii. Îi propun sec să cucerim lumea după ce trecem de prima luna cu bine şi mă las pe spate să dorm în continuare. Vio rămâne cu aceeaşi privire fixă în lumea lui. Ma gandesc ca poate s-a scrantit de la atata matematica….

………………………………………………………….

Mi-e foame. În biroul open space luxos, prin faţa noastră, se perindă o grămadă de fete frumoase, modele de succes din toate ţările. Lucrăm în HQ-ul din NY al uneia din cele mai mari publicaţii de modă din lume. Rolul nostru este să retuşăm în photoshop fotografiile trimise de editori urmând că din zeci de fotografii aceştia să aleagă una mai reuşită. Mai facem şi o muncă de întreţinere a site-ului. Viza F1 de studii nu ne permite să lucrăm decât câteva ore însă stăm foarte mult peste program încercând să facem figura bună. Singură problema este foamea. Până la primul salariu mai sunt câteva zile iar cei 570 de dolari s-au epuizat pe naveta al naibii de scumpă între New Jersey şi NY şi mici cumpărături. De vreo două zile nu mai avem bani aproape deloc. Mă simt aiurea să lucrez la una din cele mai mari companii de fashion din lume chiar în NY, prin faţa mea să se plimbe o mulţime de fete frumoase iar eu să nu mă pot concentra de foame. Sunt un butoi de pulbere.Colac peste pupăză mai trebuie să şi suport aerele de superioritate ale unui francez arogant ,coleg cu noi, care nu ratează nici o ocazie să ne bage beţe în roate.. Singură alinare este şeful direct, un american hotărât şi vesel. Mi-au plăcut întotdeauna şefii americani pentru cultură performanţei şi managementul natural.
Nu mă pot concentra şi încerc să vorbesc cu Vio însă acesta mormăie nemulţumit că îl deranjez şi rămâne cu ochii în monitor lucrând atent. Am descoperit în zona bucătăriei un automat de popcorn şi nachos free pe care aproape l-am golit în ultimele zile. Este rândul meu să aduc o nouă porţie uriaşă de popcorn, nachos cu un sos ciudat şi cola care ne vor servi pe post de prânz. Mănânc în silă popcorn şi nachos. Francezul constată ironic ,de faţă cu toţi, că ne place foarte mult popcornul. Îmi vine să întru în pământ de ruşine si aproape imi dau lacrimile însă mă fac că nu aud.

Am mâncat mult popcorn în zilele acelea…suficient să nu îl suport nici după 14 ani.

Francezul, un artist desăvârşit, face retuşuri la fotografii şi alte elemente grafice folosind un creion special pe un fel de tabletă. Noi nu ne pricepem foarte bine şi învăţăm photoshop aproape din mers însă spre norocul nostru ne ocupăm mai mult de mentenanţă site-ului. La un moment dat francezul începe să urle că i-a dispărut creionul. Face un circ extraordinar şi ne acuză pe noi că i-am luat creionul intenţionat. Nu apuc să zic nimic că apare şeful american. Ne întreabă scurt dacă i-am luat noi creionul. Francezul continuă circul şi susţine că eu sunt de vină pentru că am ceva personal cu el şi ştiam că are un deadline important. Americanul priveşte impasibil scenă şi nu pot să îmi dau seama ce este în mintea lui. Aproape toţi colegii se uită miraţi la circul creat. În cele din urmă o doamna se ridică de la un birou şi îi da francezului creionul pe care şi-l uitase acolo. Americanul îmi pune o mâna pe umăr şi pleacă fără să zică nimic. În schimb eu sunt un butoi de pulbere. Îmi jur că o să îl pun la punct pe francezul asta. Ma mananca pumnii sa ii arat cine sunt romanii astia.
Ca într-un film prost, rulat cu încetinitorul, nici 10 minute mai târziu mă aflam în baie cu mâinile în pieptul francezului doar eu cu el explicându-I că dacă mai aud vreodată vreun comentariu îl arunc de la etajul 18. Când tocmai eram pe punctul să îmi întăresc cuvintele cu un uşor avertisment la coaste, în spatele meu apare Vio care cu o forţă nebănuită, mă prinde de mâini şi pe un ton ferm îmi spune să îl las pe francez în pace. Acesta vizibil îngrozit iese aproape fugind din baie. Cu un gest de care nu îl credeam capabil, Vio mă trânteşte de perete, mă prinde de cămaşă şi îmi spune “Reportaje calmează-te. Eşti pe punctul să strici totul. Nu am venit până aici că să plecăm acasă. Trezeşte-te omule…avem de cucerit o lume”. Spunându-mi acestea îmi dau seama că omul acesta are o doză de nebunie şi dorinţa de a reuşi mai mare ca a mea.
Partea bună este că de atunci nu am mai avut nici o problema cu francezul….

De atunci anii au trecut în zbor. Vio cucereşte în fiecare an lumea şi pieţe noi cu firma lui. Din sudul Spaniei, unde şi-a stabilit sediul principal, coordonează activitatea birourilor din SUA, Londra şi mai nou Shanghai. Am fost suprins să îl regăsesc cu aceeaşi sclipire în ochi. În vila minunată din sudul Spaniei are un adevărat laborator de cercetare în RFID, NFC şi Contact Less technology. Ca să înţelegeţi mai bine… tehnologia RFID (identificare prin radio frecvenţa) există invizibil în jurul nostru începând de la sisteme de alarmă, cipurile folosite în retail, domeniul medical şi până la sisteme de transport sau bancare. În ultimii ani cipurile au explodat şi gama de aplicabilitate s-a extins enorm. Aflu de la el că practic cipurile RFID sau Contact Less sunt interogate prin unde radio de diferite dispozitive moment în care sunt activate şi returnează o anumită informaţie. Principiul este acelaşi pe care îl folosim atunci când plătim cu cardurile contact less. Nu mă miră să aflu că există scannere avansate capabile să scaneze automat zone largi. Imaginaţi-va că aceste dispozitive pot scana o mulţime aflată în mişcare ( aeroporturi de ex) şi să afle totul despre cei care trec prin zona ( identitate, suma de bani din cont) identificând de la distanţă paşapoartele şi cardurile bancare. Îmi explică despre studiile la limita convenţionalului făcute cu partenerii lui de la dangerousthings.com. Mă uit la Vio cu uşoară mirare şi înţeleg că mai avem doar un pas până la cipuri implantate medical…
De dimineaţă când dormeam mai bine mi-a sunat telefonul “Ce faci ? Dormi? Reportaje trezeşte-te…avem de cucerit o lume. A venit momentul să cucerim lumea cu produse inovative. Am reuşit să creez mai multe produse care îmbină tehnologia cu utilitatea”. Îmi explică foarte entuziamat că va aruncă în piaţă o mulţime de poduse total diferite de tot ce există în piaţă. Aflu că cele mai sensibile informaţii personale le ţinem în portofel, telefon şi laptop. Softurile de securitate şi hacking pentru telefoane şi laptopuri au evoluat enorm însă nimeni nu s-a preocupat cu adevărat de banalul portofel în care se regăseşte totul despre noi . În portofel ţinem cardurile, actele de identitate şi poza familiei.

Later edit
unspecified     Niciodată în istorie, umanitatea nu s-a schimbat cu o viteză atât de mare. Majoritatea populaţiei globului se simte debusolată şi confuză în faţă accesului la o informaţie atât de vastă. Orice alegere devine dificilă în acest context, orice reper clasic este discutabil. Interacţiunea digitală tinde să o suprime pe cea fizică şi omenirea nu este pregătită pentru acest lucru. Rând pe rând afacerile clasice se digitalizează sau mor. În România suntem încă în epoca de piatră însă valul digitalizării este inevitabil. Totuşi există o zona în care România nu este în epoca de piatră. Hackerii români sunt printre cei mai buni din lume şi mă refer aici mai ales la white hackers. Din păcate tehnologii foarte puternice au ajuns în mâna organizaţiilor criminale internaţionale şi hacking-ul a trecut la un alt nivel. În acest moment marile bănci ale lumii sunt efectiv depăşite de o nouă metodă de furt de pe carduri care tinde să depăşească orice s-a întâmplat până acum în acest domeniu şi care poate aruncă total în aer puţină încredere de care se mai bucură băncile Nimeni nu vorbeste despre acest lucru pentru  a nu crea panica insa toate departmentele de securitate ale marilor banci international sunt in fibrilatii.Şi totuşi cea mai mare problema nu sunt banii furaţi cât mai ales accesul la identitate. Poate nu ştiaţi dar toate paşapoartele internaţionale sunt cipate deci vulnerabile. Până acum hackerii spărgeau efectiv baze de date de unde furau milioane de date personale şi carduri. Cardurile erau replicate şi banii erau scoşi de la bancomate prin reţele vaste sau efectiv transferaţi online în paradisuri fiscale. În nouă paradigmă organizaţii criminale complexe au ridicat furtul de pe carduri la un alt nivel prin scanarea de la distanţă a tuturor cardurilor cu tehnologie RFID sau Contact Less. Imaginaţi-va că un astfel de mini scanner amplasat într-o zona turistică cu trafic imens poate scana toate cardurile din zona şi fură sume sub 15 eur de pe orice card care înglobează RFID sau Contact Less pe acelaşi principiu pe care îl folosiţi la plata cu cardul contact less la orice POS. Cu alte cuvinte este suficient să treci cu cardul în portofel prin zona scannerului pentru că acesta a citească de la distanţă toate informaţiile şi să transfere automat fără acordul tău o suma de bani foarte mică într-un cont temporar. Astfel de dispozitive sunt greu de urmărit şi aceste furturi sunt extrem de greu de descoperit datorită sumelor mici.

Wallor o abreviere de la War Lord ( pentru cunoscători) reprezintă o mică organizaţie românească discretă al cărui obiectiv este furnizarea de produse de securitate de un înalt nivel tehnologic. Azi au făcut primul pas lansând internaţional un portofel special care îţi protejează identitatea, care comunica cu telefonul tău şi care poate fi localizat GPS. Urmează haine inteligente, urmează bio-cipuri medicale, urmează laboratoare medicale portabile…
Produsele Wallor ca şi produsele dangerousthings.com sunt livrate în toată lumea si clientii lor sunt oameni extrem de bogati care au nevoi de securitate speciale.  Azi au facut un pas inainte spre democratizarea acestor produse.  PS dati un click pe imaginea de mai jos daca doriti sa vedeti unul din produse

wallet-models

 

.

Anunțuri