Un barbos cu MBA vs oamenii din firma

Posted on 20 Iulie 2016

58


tumblr_n4kx34tAu51ta0rzzo1_1280Este ora noua fara zece. Terasa abia s-a deschis si sunt doar cativa clienti rataciti pe la mese. Cer un espresso simplu si ma apuc de privit in gol, ocupatia mea preferata in ultima vreme. Nu ma gandesc la nimic ci doar ma bucur de  aerul curat de munte si muzica italiana din surdina. Cu cinci minute inainte de ora 9 isi face aparitia prietenul cu care trebuia sa ma intalnesc. Domnul despre care va povestesc este un simplu om de afaceri, un pic milionar saracu’ dar pe munca cinstita si multa minte. De obicei cand scriu sau povestesc despre oameni foarte bogati din munca cinstita se trezesc mai multi sa imi recite poezia adanc inoculata de comunisti ca “asa ceva nu exista”. Ei bine iata ca exista.

Omul meu e tot un zambet si contrasteaza un pic cu fata mea vesnic incruntata. O fi si asta o calitate sa zambesti mereu insa nu stiu cum naiba mie nu imi iese. Este dovedit stiintific ca cei care zambesc au sanse de reusita cu 70% mai mari decat ceilalti. Si uite asa gandurile imi fug la  marea mea dragoste din facultate, o frumusete relativ celebra care atunci cand mergea pe la prezentari de moda se dadea pe dinti cu un fel de ruj transparent si al dracului de amar. Scopul era sa isi aminteasca sa zambeasca tot timpul si substanta amara ii servea scopul de fiecare data cand stragea involuntar buzele.

Ma apuc de povestit de una-alta cu prietenul meu si entuziasmat acesta imi spune ca de acum va fi mult mai liber pentru ca si-a angajat un director general careia vrea sa ii predea o mare parte din zona operationala a afacerii lui. Imi explica de ce si-a dorit pe cineva cu  experienta pe procese de multinationala si cum vrea sa isi reorganizeze businessul pe modelul unei multinationale. Si uite asa aflu ca a platit o suma exorbitanta unei firme de recrutare si  ca au facut aproape un an research pentru a gasi pe cineva potrivit capabil sa gestioneze o afacere complexa ca a lui.  Se pare ca omul pe care o sa-l cunosc a terminat un MBA foarte bun si ca are aproape 20 de ani prin diferite multinationale unde a facut lucruri excelente. Aflu si ca il plateste cu 6000 de euro lunar si ca intentioneaza sa ii dea si bonusuri substantiale daca totul merge bine. Se bucura ca un copil ca dupa atatia ani va avea si el mai mult timp liber pe care il va putea folosi pentru a pune in practica alte idei in care crede. Totusi dracusorul din mine ma roade si ii trantesc o intrebare un pic plictisit:

 

“ Draga prietene dar de ce il lasi pe el sa gestioneze afacerea ta principala? Nu este mai logic sa te concentrezi tu pe zona care iti aduce cei mai multi bani si sa il pui pe el sa gestioneze ideile noi? “

 

Se blocheaza o secunda. I-am bagat un cui in cap.

 

tumblr_n3pa0bbAXl1rrityno1_1280    Iata ca la un moment dat, cu o intarziere de vreo 15 minute apare si directorul. Dupa o asa descriere sunt atat de emotionat ca mai-mai imi vars cafeaua pe mine. Tipul are vreo 43 de ani si este de varsta cu prietenul meu. Este imbracat intr-un costum impecabil destul de scump si tine in mana un telefon de ultima generatie. Fara sa vreau observ contrastul dintre el si prietenul meu imbracat simplu in blugi si camasa si cu un telefon average. Ma uit cu o curiozitate taraneasca la domnul proaspat sosit si incerc sa nu dau curs prejudecatilor. Observ in trecere sprancenele pensate, parul tuns dupa reviste, gelat si parfumul scump. Domnul acesta este elegant si fin ca o domnisoara iesita sambata seara in oras la cofetaria vieneza din centru. Ma gandesc inca o data ca s-a intors lumea cu curu’n sus si ca tot mai multi barbati fac concurenta femeilor prin saloanele de infrumusetare.

Poate ca sunt eu tampit dar am asa o forma de alergie la barbatii astia prea “pizditi” . In deplin contrast cu fata tratata cu masti, mai are si o barba in care ii tremura cu cateva picaturi de cafea. Cu o voce de pisicuta imi explica arogant cate a facut el in viata lui, cum ca a terminat in primii cinci un MBA austriac , ca a fost director pe multinationale etc. Ce sa zic…vorbeste frumos, academic, plat si jumatate in neologisme englezesti. Ascultandu-l mai ca iti vine sa iti iei notite. Doar ca nu stiu cum se face ca mie imi sa vomit si senzatia se acutizeaza  dupa ce il vad explicandu-i ospataritei ca laptele la espresso se aduce in recipient de inox care se numeste intr-un anume fel.  Prietenul meu se ridica sa raspunda la un telefon important asa ca raman 10 minute cu el. Nu ma pot abtine asa ca il intreb muscandu-mi buzele sa nu rad:

 

“ Si ce MBA ziceai ca ai facut?”  

 

Face ochii mari si  mirat imi mai explica o data tot ce imi explicase in ultimele 20 de minute. Abia ma abtin sa nu rad. O rog pe domnisoara ospatarita sa imi aduca o apa plata si beau direct din sticla sub privirea mirata a directorului. Pun pariu ca ma considera un taran mai ales ca tocmai se apucase sa imi explice descendenta lui nobila. Ca sa-l confuzez total ii spun ca eu sunt la prima generatie incaltata si ca am facut liceul pe casa scarii si facultatea in fata blocului.  Noroc ca reapare prietenul meu ca altfel cine stie pana unde as fi ajuns cu distractia.

 

Nu mai petrecem prea mult si ne despartim. Eu cu barbosul la munca si prietenul meu la golf. Cand dau mana de despartire cu prietenul meu il  trag usor spre mine si ii spun complice “ Costele…stii ca tin la tine? Intoarce-te dracului la munca ca barbosul te va duce de rapa” . Neincrezator prietenul meu m-a privit zambind spunandu-mi ca este in control si stie ce face.

Au trecut vreo 2-3 luni si azi m-a sunat. Nu mai e in control. Intre timp nu ii mai arde nici de golf. Inca nu s-a prins ce greseste si pentru ca sunt un pic departe am ales sa ii explic in acest articol ca poate se mai prind si altii:

 

 

O sa fiu mai explicit ca sa intelegeti. Cu cat esti mai bogat cu atat apar mai multe oportunitati de a face noi afaceri si bani. De obicei accesul la informatie si oportunitati reale creste odata cu averea. Peste un anumit nivel situatia devine chiar greu de gestionat si am vazut acest lucru la toti milionarii pe care ii cunosc. Pare frumos ca in fiecare zi sa te trezesti cu o noua oportunitate tentanta de a face bani insa nu este. In realitate este al dracului de greu sa iei decizia corecta pentru ca daca esti prea prudent ratezi cate un tren si daca risti prea tare pierzi enorm de multi bani. Si totusi nici macar acest lucru nu este cel mai greu in luarea deciziilor potrivite cat mai ales lipsa oamenilor. Mda, pare ciudat dar majoritatea milionarilor pe care-I stiu au o mare problema cand vine vorba de oameni. Uneori dau cu piciorul la super afaceri doar pentru ca nu gasesc persoana capabila sa profite de oportunitate.  Oricat ai fi de milionar si de organizat ziua tot 24 de ore are si nu te poti imparti in foarte multe directii. Daca sa presupunem ca esti milionar si ai ajuns in aceasta situatie ai trei variante :

 

  • Varianta 1Angajezi pe cineva care sa gestioneze noul business si tu investesti banii si acorzi suport. Adica cam ce a facut prietenul meu cu nobilul barbos. Dupa parerea mea este o eroare si o demonstreaza cele 98% esecuri cand se iau astfel de decizii. Pot sa confirme acest lucru toti head-hunterii onesti din lume. Explicatia e si foarte simpla. Orice business aflat la inceput indiferent cati bani are in spate este antreprenorial. Adica ai nevoie de un om care sa inteleaga business-ul in cele mai mici detalii, bun organizator si  care sa aiba o motivatie, o inteligenta  si o putere de munca deosebita. Ganditi-va ca omul acela trebuie sa isi faca echipa, sa defineasca proceduri de lucru, sa stie project management , sa aiba leadership, sa inteleaga perfect zona financiara etc. Acest tip de om ar trebui sa aiba calitati si experienta aproape similare milionarului pentru a prelua un business existent in locul lui sau pentru a profita de o oportunitate. Astfel de oameni nu prea ii poti angaja pentru ca daca stiu atat de multe lucruri de obicei au deja propriul business sau sunt al dracului de bine patiti de vreo multinational ( ma refer la zeci, sute de mii si milioane de euro lunar) . Poti invata foarte multe lucruri la scoala insa ca antreprenor mai ai nevoie de ceva. Acel ceva nu se poate invata usor si daca nu il ai intrisec nu prea poti arde etape.
  • Varianta 2 Te asociezi cu cineva dar nu cu oricine. In principiu trebuie sa te asociezi tot cu un antreprenor. Este destul de greu sa faci acest lucru si este destul de greu sa gasesti persoana potrivita. De aceea, in occident, este un macrotrend cu milionari care investesc in afaceri aflate la inceput de drum. In fapt matematica din spate e simpla. Din 100 de visatori dispusi sa isi riste banii proprii in idei nebunesti, cu siguranta vei gasi un 10-15% cu calitati reale antreprenoriale si valorosi. Cu atat mai mult matematica simpla spune ca este suficient ca din 10 idei in care investesti sa explodeze una si acoperi in acest fel pierderea din celelalte noua esecuri. Acest lucru l-au inteles si milionarii atohtoni (o parte pentru ca mai e o parte care va saraci foarte curand) si iata ca incet, incet au inceput sa infiinteze tot felul de asociatii, hub-uri si clustere de sprijin pentru micii antreprenori. Este o variant castigatoare pentru tinerii inteligenti cu calitati, pentru milionarii care cauta sa se dezvolte si pentru economie.
  • Varianta 3 – „Cresti” pe cineva. Mda. Asta este varianta mea preferata. Afacerile se fac cu oameni si degeaba ai facut milioane daca nu ai nici o mana dreapta sau mai multe. Nu este usor sa iti faci o echipa de 3-4 maini drepte. Trebuie sa muncesti enorm cu ei, trebuie sa investesti al dracului de mult in ei si sa ii formezi, trebuie sa ii cunosti la perfectie si mai trebuie ceva ce uita multi din milionarii nostri autohtoni- trebuie sa ii platesti al dracului de bine si uneori chiar sa le dai procente din firma. Oamenii pe care ii cresti sa iti ia locul pot ajunge la un anumit nivel si ii poti pierde daca nu ii platesti proportional cu valoarea. Pare foarte ciudat si o afacere proasta – adica investesti enorm in ei, ii formezi , faci toate acestea pe timpul si pe banii tai si la un anumit moment mai trebuie sa le dai si procente din business-ul tau gandit si construit de tine. Ei bine dragul meu milionar pare dar nu este pentru ca acesti oameni iti cumpara tie timp. Practic te multiplici si libertatea castigata te ajuta sa nu ratezi alte oportunitati sau efectiv sa te ocupi de cresterea a ceea ce ai cu o eficienta mult sporita. Daca nu intelegi acest lucru iti va fi greu. Nu am vazut nici un milionar cu crestere solida in afaceri reale ( nu speculative) care sa nu aiba langa el o echipa puternica.

 

Si uite asa invata romanii management si uite asa inteleg de ce sunt importanti oamenii si investitia in ei. Nu mai merge dragii mei sa iti vezi doar de bucatica ta fara sa te uiti in jur. Nu mai merge sa nu tinem aproape unii de altii. Trebuie investit mai mult in startupurile romanesti si trebuie sa transferata experienta acumulata catre cei tineri si ambitiosi.

 

Asa ca mai Costele…nu te supara pe mine dar nu barbosii cu MBA care au lucrat toata viata in multinationale sunt solutia ci mai degraba pustanii visatori si oamenii din firma ta.

Semnat

Un barbos fara costum 😉

 

 

 

 

 

 

Anunțuri