Merit mai mult decat un copil vietnamez ?

Posted on 17 Mai 2016

54


pozUrc usor scarile casei vechi, monument istoric. Desi vechi, totul este ingrijit cu maxima atentie. Peretii de piatra si caramida contrasteaza cu  prospetimea florilor aflate peste tot, in jardinière si ghivece mari, ceramice. Sentimentul este de liniste absoluta . Deschid o usa masiva de lemn si scartaitul ei tulbura linistea diminetii. Este doar 7:30 dimineata si soarele bland de primavara mangaie terasa de piatra plina de flori. La o masa de lemn masiv in fata mea sta o adevarata legenda. Este unul dintre cei mai inteligenti oameni pe care i-am cunoscut si sunt foarte bucuros ca si-a facut timp sa vorbeasca cu mine fie si la o ora atat de matinala. Aproape nici nu observa prezenta mea absorbit complet de o carte. Faptul ca nu m-a observat inca imi lasa un ragaz sa imi  trag sufletul si imi mai linistesc inima care bate cu putere de emotie. Ma uit cu surprindere la omul acesta atat de puternic si atat de discret.  Pe masa de lemn ceaiul I s-a racit de mult. Brusc inchide cartea si ma invita sa iau loc. Ma priveste peste ochelari cu ochii albastri metalici incercand probabil sa isi dea seama care este motivul vizitei mele. Imi adun cu grija gandurile facand un efort. In ultima perioada nu am respectat prea mult orele de somn si nu sunt obisnuit sa ma trezesc la ore atat de mici.

 

Care e problema Reportaje?

 

Pai am multe probleme. Am multe probleme pentru ca ma simt lipsit de directie si sens. Zielele curg una dupa alta si nimic nu se schimba in bine. Viata mea este ca un carusel in care nu controlez nimic.Sunt zile intregi in care nu reusesc sa imi adun vointa si sa imi urmaresc scopurile. Mi-am propus sa slabesc, mi-am propus sa citesc mai mult, mi-am propus sa invat inca o limba straina si nu reusesc sa ma adun. De fapt este acel moment cand nimic nu merge pe nici un plan. Inclusiv pe plan sentimental sunt o catastrofa si sunt efectiv satul de persoana de langa mine care nu ma intelege. Este acel moment cand iti dai seama ca esti un nimeni mergand spre nicaieri. M-am revoltat mult in ultima vreme. Am ridicat un pumn spre cer amenintand si dupa implorand. Merit si eu ceva mai bun. Cum naiba altii se descurca, altii au o viata intensa si frumoasa si eu parca tot pe burta sunt. Parca si prietenii s-au indepartat de mine fiecare cu viata lui . Am o varsta la care mi-as dori mai multa stabilitate si un echilibru. As dori sa fac mai mult . Stiu ca pot mai mult…am citit o gramada de carti motivationale si tot nu imi regasesc echilibrul. Muncesc destul de mult…efectiv ma simt intr-o groapa din care nu stiu cum sa ies.

 

Batranul ma priveste pe deasupra ochelarilor cu ochii aceia de un albastru metalic si nu spune nimic. Ma asculta privindu-ma fix. Dupa o vreme am tacut. Batranul nu zice nimic cateva secunde dupa care ma intreaba:

          –De ce crezi ca meriti ceva mai bun?

-Pentru ca am muncit, am facut ce am putut sa cresc…chiar nu merit sa fiu nefericit. Merit si eu ceva mai bun pe lumea asta…Chiar merit sa fiu  fericit si eu.

 

Pentru o secunda se asternu linistea dupa care Batranul spuse privindu-ma in ochi :

 

Am venit zilele trecute din Hanoi (Vietnam n.a.). Am stat aproape o luna. Am luat masa, in aceasta perioada,  destul de des la un restaurant tinut de un francez. Nu era un restaurant de lux insa era aproape de locurile unde am avut treaba. In fata restaurantului in fiecare zi erau cel putin 5 copii pana in 14 ani care incercau sa  vanda diferite lucruri si asteptau orice semn de la oricine pentru mici servicii de la lustruit pantofii pana la mici cumparaturi. Nu ma intelege gresit – nici unul dintre ei nu cersea. De altfel in tot Hanoiul am vazut foarte putini cersetori. Francezul, proprietarul restaurantului mi-a povestit ca erau baieti veniti din zona rurala cu studii foarte putine sau deloc. Incercau sa faca un ban in capitala. Sunt sute de mii in tot Hanoiul ca ei. Dormeau in in spatele restaurantului sau pe unde apucau insa dimineata se spalau cu apa rece, isi aranjau hainele saracacioase si incercau sa arate cat mai ingrijiti pentru ca nimeni nu cumpara de la o persoana dezgustatoare si ei stiu asta. Munceau pe gratis la restaurantul francezului si se considerau norocosi din doua motive – primul – pentru ca puteau vinde orice in zona frecventata de turisti  si al doilea pentru ca francezul ii invata sa scrie. Copii aceia si-au luat lumea in cap  la 12-14 ani. Au plecat de acasa de foame si saracie, dintr-o lume in care nu aveau nici o sansa. Toti stiau ca singura lor sansa ca sa isi ajute parintii si pe ei era sa invete sa scrie si sa citeasca. Era singurul drum spre o viata mai buna. La 14 ani nu am vazut niciodata niste copii atat de ambitiosi  si dornici sa invete. Am vazut cum invatau in unele zile pe burta goala pentru ca nu vandusera nimic.  In ciuda foamei reale si persistente nu au lipsit niciodata la nici o lectie a francezului. Sunt copii care traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi. La plecare, cu 100 de dolari, le-am cumparat carti, caiete, creioane si ghiduri de conversatie vietnamezo-engleze. Au ramas fara cuvinte toti si cu lacrimi in ochi. Era cu siguranta cel mai frumos cadou primit vreodata si era singura mana intinsa pe care o primisera de la viata. Niste amarati de 20 de dolari cheltuiti cu fiecare reprezentau bucuria vietii lor.

   Mi-ai spus ca tu meriti. Ca viata ta trebuie sa fie mai buna…Nu stiu daca m-am facut inteles asa ca iti voi mai povesti ceva. Ieri mergeam prin Romania, pe un drum comunal, cu masina mea de teren. Am fost nevoit sa franez brusc pentru ca pe mijlocul drumului era cazut un barbat. Am coborat din masina sa vad daca pot sa il ajut. Nu aveam cu ce sa il ajut, era doar beat mort. De pe marginea drumului, din sant un copil de cinci ani a sarit repede si a inceput sa traga de betiv incercand sa il ridice si privind infricosat catre mine. Probabil crezuse ca am coborat sa ii bat tatal. In lumea lui nu era ceva surprinzator sa ia parte la o bataie. Cu toate ca am vazut multe in viata mea iti spun sincer ca am incremenit privind acel copil de maxim cinci ani imbracat relativ sumar incercand sa isi ridice din drum tatal betiv si sa il salveze de mine un potential agresor. Reportaje mi-a stat sufletul pentru ca mi-am dat seama ca acel copil lupta. Acel copil nu avea alt punct de sprijin in viata ecat acel betiv care radea de el in mijlocul drumului. Pentru el acea epava de om cazut in drum era referinta si sansa lui si o apara cu darzenie la cei nici cinci ani.

   Asta este viata reala Reportaje. Asa este viata adevarata. Sa nu mai spui vreodata ca tu MERITI ! Nu meriti nimic !  Daca creatorul nostru ar actiona asa cum crezi tu , daca ar exista prin absurd o lista a celor care merita si s-ar sta la coada in ordine, poti sa fii absolut sigur ca ai fi ultimul pe lista. Este jalnic ca vii si imi pierzi timpul spunandu-mi ca tu meriti si ca nu iti gasesti drumul. Este jalnic pentru ca ai totul sa reusesti. Ai TOTUL! Faptul ca iti pui constient intrebari privind directia in care mergi imi spune ca ai deja totul. Viata aceasta este un drum din care trebuie sa invatam ceva. Incercari avem toti. Nu exista om care sa fi trait vreodata pe pamant si sa fi fost complet fericit. In fapt exista trei categorii de oameni dupa felul in care raspund la incercarile vietii. Prima categorie este cea a celor pentru care orice incercare este grea, orice problema este imposibila. O sa ii vezi prabusiti, refugiati in alcool, droguri sau doar inchisi in sisteme defensive care ii impiedica sa traiasca plenar. O alta categorie este cea a oamenilor care rezista . Sunt marea masa,  oamenii peste care trec incercarile vietii lovindu-I puternic. Acesti oameni stau ca stanca, sufera, strang din dinti si merg mai departe…Mai este o categorie. Un aluat din ce in ce mai rar. Este vorba de oamenii care evolueaza atunci cand sunt loviti din toate partile. Sunt oamenii care cu cat sunt mai incercati cu atat reusesc sa creasca si sa se autodezvolte mai mult. Pentru acesti oameni a  aparut si stampila “ce nu te omoara te face mai puternic” . Tu din ce aluat faci parte ? Si ce vrei de la mine ?

    Mi-ai spus ca muncesti mult, ca ai citit multa literatura motivationala. Pentru mine este surprinzator ca un om inteligent ca tine mai crede ca universul il va ajuta daca viseaza frumos. Universul nu ajuta lenesii si filosofii. Nu este suficient sa citesti si sa muncesti daca nu muncesti organizat , daca nu ai un plan pe care cu meticulozitate sa il urmezi indiferent de evenimentele care iti impacteaza viata. Lasa prostiile Reportaje si pune mana si munceste. Munca inseamna sambete, duminici, zile , nopti tarzii.  Munca inseamna sute si mii de zile de lupta cu tine si slabiciunile tale . Munca inseamna sa mergi inainte atunci cand orice om normal ar renunta. Este vorba de acel fanatism interior atat de rar din pacate care te tine in casa invatand  atunci cand toti prietenii tai sparg seminte la o bere, care te face sa strangi cureaua atunci cand toata lumea posteaza pe facebook vacante luxoase.  Nu iti fa iluzii. In spatele oricarei realizari marete sta enorm de multa munca. Nu exista noroc.  Viseaza concret si actioneaza. Nu iti fie teama de epuizare pentru ca atunci cand ti-ai setat mintea pe un obiectiv si atunci cand faci ce iti place, corpul tau nu simte oboseala. Creierul este un organ care functioneaza ca un muschi. Cu cat il antrenezi mai mult cu atat va lucra pentru tine mai bine. Foloseste mana ridicata spre cer pentru munca. Apropos ,care este planul tau de viata? Stii cum sa iti faci un plan de viata?

 

Tac.  Mi-am lasat privirea in jos rusinat. Batranul avea totala dreptate. Aveam ce pune pe masa, eram sanatos, avem o forma de inteligenta suficienta sa ma ajute sa ma autodepasesc.  Intr-un confort relativ eu ridicam totusi pumnul spre cer pretinzand ca merit mai mult. In fapt eram atat de departe de sinele meu si atat de departe de tot ceea ce inseamna batalie adevarata pentru visele mele incat aproape imi dadusera lacrimile de ciuda. Imi era ciuda pe mine ca eram atat de slab.

Au trecut multi ani de atunci . Mi-am jurat  pe drumul catre casa ca nu va mai exista vreo zi in care sa ma privesc in oglinda si sa nu pot afirma cu toata forta ca AM FACUT TOT CE-AM PUTUT.

 

Acest post l-am scris pentru toti cei care imi trimit mailuri si imi cer sfaturi si directie referitor la viata lor fara sa stie de fapt ca raspunsul este la ei si nu la un amarat de blogger. Nu imi mai pierdeti timpul dragii mei cu intrebari fara raspuns. Nu va mai pierdeti voua timpul cu filosofii ieftine si intrebari inutile. Raspunsul la toate intrebarile voastre il veti afla atunci cand seri la rand veti cadea lati de oboseala pentru ca in acele zile ati facut tot ce ati stiut si putut pentru visele voastre. Atunci veti avea raspunsurile.

citeste si https://reportajelive.wordpress.com/2015/02/10/nu-sunteti-in-rand-cu-lumea/

 

 

 

 

 

.

 

 

Anunțuri