Miliardarul si pulimea

Posted on 23 Februarie 2016

245


programmer   Aspirat, spalat, curat…ce sa mai…frumos dom’le. La sediul din Bucuresti al unei companii gigant toate masinile din parcare sunt spalate. Ieri s-a facut curat in birouri cu mai mare atentie. De undeva de nicaieri au aparut flori proaspete amplasate strategic pe etaje. Azi este o zi importanta. Toata lumea s-a imbracat mai atent decat de obicei. Locul sacourilor peticite in coate a fost luat de costume iar locul pantalonilor a fost luat de fuste elegante. Este o tensiune palpabila in aer si azi toata lumea a ajuns cu cel putin 15 minute mai devreme la birou. In biroul unui director este un pic de agitatie. Doua persoane cocotate pe un birou incearca sa monteze un afis proaspat luat de la tipografie. Directorul grasut si transpirat ii ghideaza “Haideti mai repede baieti ca pot sa apara in orice moment”. Afisul este un selfie facut de el impreuna cu echipa lui. Toti zambesc ca intr-o reclama la pasta de dinti. Mesajul este clar pentru oricine il vede “ sunt un manager caruia ii pasa de echipa lui si obtin performanta prin oameni”. Realitatea il contrazice usor insa azi nu este timp de discutii pe aceasta tema.

Un murmur ii face pe toti sa se concentreze pe calculatoarele din fata ca si cum brusc ar avea toti treaba. Este o liniste aproape perfecta. Usile liftului se deschid si brusc patru barbati zambitori intra in biroul open-space de la ultimul etaj al cladirii de sticla. Capetele se ridica si zambesc sfios. In fata lor sta unul din cei mai bogati oameni din lume si actionarul principal ai uriasei companii.

Romanii zambesc toti ca la comanda si se comporta artificial. Un amestesc de parfumuri de 100 de euro te izbeste de cum intri pe etaj. Miliardarul zambeste si el si intreaba – How are you? O directoare de marketing se ridica in picioare si ii raspunde zgomotos ceva de gen – facem bine si ne bucuram ca ati veni. S-a imbracat ca o toapa cu o fusta cam scurta si tocuri cam inalte. Rade si vorbeste tare incercand sa se faca remarcata. Isi foloseste toate farmecele sperand sa capteze atentia insa uita ca este cam vestejita si penibila. Miliardarul intoarce capul si se uita in jur. Se aseaza pe canapelele din open space si scoate o agenda si un pix. Cu coada ochiului romanii se uita mirati cum unul dintre cei mai bogati oameni din lume isi noteaza ceva intr-o agenda banala. Probabil s-ar fi asteptat sa stea cu un laptop SF in fata. Un alt director roman, servil ,aduce fara sa I se ceara apa la masa. Unul din barbatii care il insotesc pe miliardar gusta apa natural ca si cum l-ar fi lovit brusc setea. Un observator atent ar fi remarcat ca este un tip care nu prea stat prin birouri. Miliardarul scrie in agenda de o ora. Este o liniste aproape perfecta. Romanii se uita stupefiati la el si se comporta total artificial dand impresia ca sunt foarte ocupati. Miliardarul are cu el o geanta de lemn si piele din care scoate o carte si incepe sa citeasca. Messengerurile si mailurile explodeaza “ Dumnezeule dupa ce a scris o ora in agenda s-a apucat de citit de fata cu toti”. Socul si mai mare a fost cand cei din apropiere au vazut ca citeste beletristica, Orhan PamukMy name is Red . Directorii romani si expati sunt cei mai contrariati. Au muncit saptamani pe powerpoint-uri si ar dori sa ii arate cat de bine merg lucrurile insa sunt ignorati total de miliardar. Acesta surade usor si citeste in continuare ca si cum ar fi acasa la el. Si-a desfacut un nasture la camasa si pare complet pierdut in lumea lui.

Dupa inca vreo ora brusc se opreste, pune cartea in geanta eleganta si ii anunta ca vrea sa aiba o scurta discutie cu echipa. Directorii se pregatesc febril si intra in sala de sedinte pregatita cu minutiozitate. Dar miliardarul le da ignore si dupa o scurta discutie cu CEO-ul pe Romania, miliardarul coboara pe scari doua etaje mai jos. Acolo lucreaza “pulimea” – programatorii de rand. Desi fusesera anuntati de vizita sunt surprinsi de miliardar exact ca intr-o zi obisnuita. Casti mari pe birouri din care rasuna muzica, o relativa dezordine , cafele pe birouri si un brad impodobit ramas de la Craciun. Initial nimeni nu l-a vazut asa ca fiecare isi vede de treaba. Prin fata miliardarului o masina cu telecomanda trece in viteza. Unul dintre programatori trimite cu masina diverse obiecte dintr-o parte in alta a biroului urias open-space. Se mesteca guma, se sta cu picioarele pe birou dar se si munceste pe rupte. Un zambet larg apare pe fata miliardarului. Brusc toata lumea se linisteste cand ii observa prezenta. Miliardarul isi trage un scaun si se aseaza langa unul din programatori. Pustiul imbracat cu o bluza cu gluga cu Sepultura tocmai musca cu pofta dintr-un mar in timp ce scrie cateva linii de cod. Ingheata cand miliardarul se aseaza langa el. Acesta ia si el un mar de pe biroul pustiului, musca cu pofta din el si incepe sa vorbeasca cu acesta. In scurt timp in jurul lor se strang si restul. Se discuta intens, se rade pe bune. Pustii ii arata la ce lucreaza si povestesc cu entuziasm inclusiv despre proiectele lor personale. Dintr-o boxa mica se aude Rammstein –Mein Hertz Brennt. Fericit miliardarul cere cuiva sa dea muzica mai tare. In tot open space-ul rasuna acum Rammstein spre entuziasmul general. Timpul trece cu rapiditate. Directorii de sus isi revizuiesc powerpoint-urile in timp ce afla stupefiati ca doua etaje mai jos miliardarul a dat Rammstein la maxim si ca sta cu fundul pe birou vorbind cu programatorii si razand. Sunt total contrariati.

 

Este ora pranzului.

 

La un restaurant de lux din Bucuresti este pregatita o masa pentru 12 persoane inca de o saptamana. Cel mai bun chef bucatar Romania este pregatit pentru orice situatie. Toata lumea asteapta incordata si se verifica inca odata cele mai mici detalii. Un telefon anunta sec ca pranzul de anuleaza. Miliardarul si-a schimbat programul. Acesta este acum in bucataria din sediul firmei de IT impreuna cu peste 30 de programatori. Cocotat pe blatul bucatariei imparte pizza cu programatorii si discuta despre viitorul internetului si al aplicatiilor. Sunt in mijlocul unui debate general legat de aplicatii responsive vs aplicatii downloadabile. Miliardarul sustine ca aplicatiile downloadabile nu au viitor. O face cu modestie si natural in timp ce este contrazis de programatorii romani. E ca o discutie intre prieteni in care se injura si se explica plastic lucrurile.

CEO-ul roman intra in bucatarie si vazand scena se blocheaza pentru un moment. Intradevar nu este ceva tocmai obisnuit ca unul din cei mai bogati oameni din lume sa stea in Romania pe un blat de bucatarie cu o cutie de pizza in brate si sa spuna bancuri porcoase cu niste pusti programatori romani. In intreaga lui cariera nu a vazut asa ceva. Ii transmite miliardarului ca are un mesaj important pentru el. Miliardarul nu are secrete. Acesta ii transmite de fata cu toti ca premierul roman ar dori sa se vada cu el 10 minute. Miliardarul refuza elegant spunand ca este intr-o vizita privata.

La iesirea din sediu in drum spre aeroport o masina de politie ii deschide drumul. Miliardarul este nemultumit insa CEO-ul roman ii explica ca a fost dorinta autoritatilor romane sa il escorteze pana la aeroport pentru ca este ora de varf in Bucuresti. Pe aeroportul Baneasa il asteapta un secretar de stat cu un cadou din partea autoritatilor romane – o cravata frumoasa si un album despre Romania . Timp de 10 minute, servil si cu un limbaj de lemn, politicianul ii explica ca se bucura de vizita lui si ca Romania a facut mari reforme. Cu privirea in zare miliardarul il asculta politicos.

In avionul personal al miliardarului s-a imbarcat si un roman . Se indreapta impreuna spre Frankfurt unde se reuneste board-ul companiei din Europa. Miliardarul priveste pe geam cu gandurile departe. Dupa 30 de minute rupe linistea spunandu-I romanului cateva cuvinte:

 

“ Singurul lucru pe care pot sa il fac pentru tara ta este sa angajez cat mai multi astfel de pusti si sa ii platesc al naibii de bine”

 

Romanul deschide ochii mari nevenindu-I sa creada ce aude. Nu are nevoie de alte informatii. Stie ca acest lucru inseamna noi investitii pentru Romania si probabil sute de noi locuri de munca extrem de bine platite pentru pusti la fel ca cei din echipa lui. Miliardarul tace privind in zare. Tace si romanul gandindu-se ca intradevar noua generatie este exceptionala. Noii generatii ii lipseste complet inhibarea, servilismul si rigiditatea generatiei lui. Noua generatie gandeste complet diferit si mai ales are o sete antreprenoriala imensa. Ei sunt speranta firava a Romaniei. Ei sunt cei care vor transforma Romania in cel mai mare furnizor de inteligenta si software din lume. Pare inca o utopie insa in urma cu doi ani s-au pus bazele care vor transforma Romania in cel mai mare hub it din Europa.

 

Romania are o sansa reala sa devina Silicone Valley-ul Europei. Romania are nevoie de un million de programatori si ingineri ( de orice fel) . Exportul de inteligenta este cel mai bun lucru pe care il putem oferi si resursa noastra strategica. Asa cum alte state exporta produse industriale, petrol, gaze, arme, masini etc noi putem exporta soft. Industria IT, softul si ingineria sunt sansa Romaniei. Salariile mari din IT vor creste nivelul de trai si vor tine romanii inteligenti acasa.

 

Va veni o vreme cand acei pusti cu bluze Sepultura isi vor face o tara asa cum vor ei.

CITESTE SI  https://reportajelive.wordpress.com/2015/02/10/nu-sunteti-in-rand-cu-lumea/

 

Watching out the window

Watching out the window

Anunțuri