Un doctor din U.K. si un taran din Apuseni

Posted on 19 Octombrie 2015

64


Brighton-051Brighton – UK  Ora sapte dimineata. O familie obisnuita din UK se trezeste. Ea este romanca,medic, iar el este englez nativ, manager la o firma de distributie. Se grabesc, se incurca in drumul spre baie si iau un mic dejun frugal din lapte si cereale. In cele din urma ies val-vartej pe usa si se arunca in cele doua masini aproape noi ale familiei cumparate in leasing. Pe drum vor lasa copilul la scoala de fapt un fel de semi-internat de unde il vor recupera seara. Domnul calatoreste mult acoperind unele zone din nordul Angliei asa ca sunt perioade cand lipseste de acasa uneori chiar cate o saptamana. Ea, fiind medic, lucreaza si in ture de noapte. Sunt zile cand nu ajunge sa ridice copilul de la “scoala internat” asa ca au angajat o bona romanca care ii ajuta part-time. El lucreaza si sambata…la fel si ea. Nu vad nici o problema in acest lucru nici unul dintre ei. Este ceva normal – toata lumea munceste asa. Amandoi castiga peste 18.000 lire lunar. Au avut o saptamana de concediu in Mauritius. Nu au prea multi prieteni pentru ca oricum nu au timp. In ciuda faptului ca amandoi castiga atat de bine apartamentul in care traiesc este atat de mic incat nu au loc doua persoane in baie simultan. Este un apartament cu etaj cu scara interioara. Scara este foarte ingusta si coborand el isi freaca sacoul scump de perete. Dar este o zona centrala…este un apartament extrem de scump pentru care platesc o rata exorbitanta lunar. Asa sunt toate in zona ,asa sunt casele – stil Victorian. Sunt o familie normala iar cu socrii din partea sotului se viziteaza cam odata la trei luni. Ca in orice familie sunt si mici probleme. Copilul nu este prea sociabil si uneori refuza sa comunice preferand sa isi petreaca timpul in fata tabletei Ipad. Parintii nu vad in asta un capat de lume dar ea , fiind de formatie medicala, a considerat ca este mai bine sa il vada un psiholog polonez renumit “macar sa stea de vorba cu el”. In tara, doamna este considerata un model de success si mama ei se mandreste la biserica si la cunoscuti cu faptul ca are un copil realizat. In fond sa fi doctor in Anglia, sa ai un apartament de aproape un million de euro si o familie frumoasa este o realizare. Alte milioane de tinere romance se viseaza in pielea ei…

fluSat Rogojel – Romania ( undeva la dracu’ in Apuseni ). Ora sapte dimineata .O familie de tarani romani se trezeste. Amandoi sunt nascuti si crescuti in zona. Traiesc din cultivarea cartofilor dar si dintr-o mica ferma de capre. Nu castiga mai mult de 350 de lire pe luna insa nu este o problema pentru ca isi asigura multe necesare traiului din gospodarie. Fara graba iau micul dejun impreuna cu cei doi copii – oua de la gainile din curte, lapte cu cacao si gem de zmeura facut chiar de ei. Copiii se joaca cu o pisica in timp ce mama le pregateste hainele cele bune pentru scoala. In ghiozdanelele nu tocmai noi dar ingrijite, le arunca cateva mere si gogosi cu nuca-o specialitate a bunicii copiilor. Un microbuz de transport elevi ii va transporta la 11 km, in Sacuieu, satul cel mai apropiat. La ora 14:00 ii va aduce pe amandoi copii inapoi acasa. Mama ii va asteapta cu pranzul si la ora doua toata familia mananca impreuna la masa. Este mult de munca la ferma si toata familia munceste. De curand au adus o rasa de capre din Franta si copii sunt entuziasmati de dragalasenia lor. Au planuri mari. Domnul, ca un adevarat cap al familiei, se gandeste mult la viitor. Ar construi o cabana sa poata caza turisti dar nu are suficienti bani. De cateva luni, un var de-al lu, a plecat in Germania sa lucreze in agricultura. Acest lucru ii da sentimentul ca bate pasul pe loc. S-ar duce si el macar un an sa iasa din saracie. Munca lui o considera grea si cu toate ca recunoaste ca are multe satisfactii, toata viata lui s-a intrebat cum ar fi fost sa traisca si el macar la oras. A reusit in aceasta vara din munca sa isi cumpere un Opel cu 3500 de euro de care e tare mandru. Cu caprele merge din ce in ce mai bine insa e multa munca si crede ca daca ar munci in Germania macar “as sti pentru ce muncesc” . Copii sunt balai si vigurosi. Desi are doar 10-11 ani baiatul taie lemne si pentru bunica aflata doua case mai incolo . Este destul de izolat satul lor dar are o frumusete deosebita inconjurat de padurile si dealurile inalte.

……………………….

La un moment dat doua masini off-road se opresc pe drumul de curand asfaltat al satului . Copii romani se opresc din joaca si privesc curiosi. Una din masini este condusa de managerul englez. Este complet dotata cu kit de supravietuire , rezerve de apa si mancare ca pentru o expeditie. Familia din Brighton se afla in vacanta in Romania si viziteaza Apusenii. Au ajuns in aceasta zona la sugestia mea. Ne cunoastem de multa vreme si mi-au spus ca vor o vacanta linistita. Copilul englez ridica ochii din smartphone-ul cu care facea fotografii si se uita cu atentie la copiii romani. Sfiosi acestia lasa capul in jos urmarind masinile cu coltul ochilor. Instinctual doctorita isi strange in brate copilul privind cei doi copii „amarati”. Ii aduc aminte de copilaria ei . A fost un copil necajit si ea. In gandul ei ii compatimeste, ii priveste cu mila si se felicita ca a si-a luat viata in maini si ca a ales sa plece intr-o tara civilizata. Este o norocoasa – este dintre cei care au reusit. Englezul sare usor din masina si vesel ii intreaba in engleza pe copii ceva. Copii ii privesc cu ochii mari bocancii si pantalonii de camuflaj si nu inteleg mai nimic. La scoala din Sacuieu nu se face engleza pentru ca nu au profesor de cativa ani.

Ridic capul sa vad peste gardul vechi de lemn. Stau atarnat intr-un hamac bine ancorat intre doi nuci batrani. Cu o palarie de paie pe ochi si mestecand un fir de iarba surprind impasibil scena de mai sus. Englezii ma cauta pe mine si urmeaza sa petrecem cateva zile impreuna in inima Apusenilor. Ma intreb intrigat la ce dracu’ au inchiriat masinile de teren si imi promit ca nu ii voi lasa sa calce iarba moale amestecata cu trifoi a fanetelor Apusenilor mei dragi. Privesc cu atentie scena si nu simt nevoia sa imi fac cunoscuta prezenta. Asa ca tac.

Ma las pe spate si printre crengile nucului vad cerul albastru perfect si norii albi . E atat de multa liniste aici si incet, incet incep sa ma simt ca o trestie ganditoare.

Citeste si https://reportajelive.wordpress.com/2012/12/19/oare-imbatranesc-sau-doar-ma-schimb/

Anunțuri