Despre afaceri fara suflet si Retezat

Posted on 21 Septembrie 2015

21


IMG_6307 Inceput de septembrie. Toti cei care au afaceri de 20+ plus milioane sunt impartiti in doua tabere. Nu conteaza din ce tara sunt pentru ca banii nu cunosc granitele. In prima tabara, tabara milionarului “average”, e panica. Milionarul  international 20+ este milionarul care munceste mult, are o firma(e) mare de gestionat si business-ul lui este unul construit in nopti nedormite si ani de munca. A aflat si el ca in lume se intampla ceva. Presimte ceva negativ insa este ceva nedefinit. O stie mai mult instinctual si din acest motiv si-a anulat concediul de vara si a ramas nopti intregi cu ochii pe China si economia mondiala neintelegand ce se intampla. Unii stopeaza investitiile, altii stopeaza achizitii inutile de busuri de lux si pe acest fond comenzile scad, cererea de materii prime scade si economia mondiala scade. Mai este o categorie de milionari foarte rari, adevaratii rechini ( Romania are doar vreo doi importanti) care stiu exact ce se intampla si sunt de multa vreme la un adapost relativ. Dupa ce au vandut afacerile riscante, dupa ce au reorientat deja banii catre achizitii in noile domenii ale viitorului, toti si-au programat un concediu lung si racoros pregatindu-se pentru o toamna incendiara.

Amicul meu face parte din prima categorie, cea a celor fara concediu. E usor de recunoscut. Are un business intr-o crestere accelerata. Este roman,extrem de inteligent si hotarat. Inca nu a intrat in liga mare si nici nu cred ca va putea intra. Poate copilul lui. In acea zi de inceput de septembrie trebuia sa ma intalnescu cu el si cu cei mai mari jucatori dintr-o anumita industrie (nu va zic care. sic !) la o minunata intalnire/conferinta organizata chiar de el. Ajung acolo, incepe conferinta si domnul despre care va scriu nu este nicaieri . Toata lumea intreaba de el si el nicaieri. Nimeni nu stie absolut nimic. Nici macar cei din firma. Trebuia sa vorbeasca si organizatorii au anulat speech-ul.

Trece o saptamana plina de incertitudini si ma suna la un moment dat de pe un numar oarecare. Il intreb ce mama naibii face, ii spun ca toata lumea se intreaba unde a disparut si el imi da o replica care ma lasa masca:

 

   “Bai Reportaje…cum sa iti spun ca sa nu par nebun ?!? Oricum decat sa iti spun o poveste stupida prefer sa iti spun adevarul. Am niste decizii importante de luat si am vrut sa fac o detoxifiere …digitala. Nu stiu daca cunosti conceptul…de fapt nu e un concept e o realitate. Nu stiam ca asa se numeste dracu’ sa-l ia de concept… Eu asa functionez. Stiu ca suna ciudat…Alo mai esti ? De ce nu zici nimic ? Sunt in Retezat acum dar maine ma intorc…Ti-am zis ca o sa ma crezi nebun…Off”

 

Am mai citit si eu, m-am mai interesat si am aflat ca foarte multi oameni inteligenti fac acest lucru cand au nevoie sa ia decizii importante. Mai nou se numeste detoxifiere digitala adica renuntarea totala la telefon, televizor, laptop, tableta, stiri si in general orice obiect electronic pe o perioada determinata. In formele extreme si cele mai eficiente de detoxifiere digitala se parasesc si zonele locuite si individul se retrage zile intregi ( uneori chiar luni) in natura, in zone pustii, pentru a se reconecta cu el insusi departe de toti stimulii care aglomereaza constientul mintii. Ca orice detoxifiere primele zile sunt asemanatoare sevrajului, sevraj anulat insa de instinctul de supravietuire daca se merge in mijlocul naturii fara prea multe lucruri. Dupa 1-2 zile incepe lupta. Lupta din minte. Creierul antrenat in stresul continuu, in luarea deciziilor, analizeaza in continuare toate posibilitatile, toate variantele. Rationalul urla in minte solutii la toate problemele din viata obisnuita a individului si cantareste toate implicatiile. In acel moment unii striga “Evrika” insa este doar primul pas spre ei insisi. Este etapa cea mai grea. Foarte multi dintre cei care practica detoxifierea digitala renunta in aceasta etapa. Zilele de liniste deja i-au ajutat sa aiba o minte mai limpede si implicit sa ia decizia rationala. Dar decizia rationala nu este intotdeauna cea mai buna. Viata tuturor oamenilor de success de pe aceasta planeta este presarata de marturii ale unor momente de cotitura cand au ignorat complet rationalul si si-au urmat instinctul. Acel instinct i-a dus spre succese nebanuite. Unii i-au zis al 6-lea simt, altii noroc iar altii “simtul banilor” . Mai ales despre oamenii de afaceri se spune ca au acest simt extraordinar “miros banii”. Totusi oamenii de success care apeleaza la acest mod relativ extrem de reconectare cu sinele stiu ca nu decizia rationala o asteapta. Se spune ca daca astepti suficient de mult sa dispara “zgomotul mintii si al gandurilor restante”, se spune ca la un moment dat incepi sa intelegi efemerul si provizoratul propriei vieti. Incepi sa intelegi ca indiferent cati bani sau/si succes ai avea esti tot un fir de praf in univers care nu stie de unde vine si incotro se duce in ciuda diferitelor ideologii. Incepi sa te intrebi care este rolul tau si daca ceea ce faci este ceea ce iti doresti. Este acel moment in care te-ai indepartat suficient de viata ta obisnuita, de ambitii , de dorinte si in care te-ai apropiat suficient de esenta ta. Daca poti sa ai astfel de momente cu tine este extraordinar. Sunt oameni cu foarte multi bani sau cu un success social/politic extraordinar care dupa astfel de momente isi schimba viata fundamental. Se spune ca Bill Gates ar fi unul dintre ei dar sa nu divagam…

Ma intreb in acest caz ce o fi facut amicul meu in Retezat in acele zile friguroase , cu un rucsac si cateva conserve singur, fara sa stie nimeni de el. Exista o doza de inconstienta daca nu chiar de nebunie in a face asa ceva insa se pare ca este extrem de eficient pentru limpezirea gandurilor. Cert este ca a revenit mult mai calm, mai vesel si mai sigur pe el. Omul stie ce are de facut si orice decizii va lua si le asuma. Mi-a mai zis ceva ce am retinut si va zic si voua sperand ca va va produce acel “Aha” pe care l-am avut si eu.

 

“ Dar tu de ce crezi ca este important sa ai success? Uite eu tind sa cred ca mediocritatea e buna uneori. Dorinta de succes e o boala. E o tinta aleasa constient si este o tina gresita pentru ca de cele mai multe ori ne masuram succesul raportat la ceilalti. Avem success cand cred ceilalti despre noi ca avem success. Nivelul succesului tau, scara sociala este decisa de altii. Cand iti doresti succesul ti-ai fixat o tinta de orgoliu personal spre care alergi orbeste, faci sacrificii si mai ales suferi enorm. Gandeste-te cat de nerealist este sa iti fixezi sa ai success intr-un anumit domeniu. Sunt atatea zeci si sute de mii de firme care incearca acelasi lucru si numai 10 sunt pe prima pagina in Google. In spatele fiecarui success sunt batalioane de esecuri. Matematic vorbind si general privind in lumea aceasta sansa reala de success este de 1-2% dar este influentata puternic de educatie, tara, cultura personala si …noroc. Trebuie sa le ai pe toate ca sa ai success. Daca te nasti unde nu trebuie, daca nu ai bani, daca nu ai norocul ala chior este foarte greu sa ai success. Privind lumea asa imagineaza-ti ca doar 4% din firme supravietuiesc dupa 2 ani si dupa inca 5 ani doar 1%. Din acest 1% peste 0.8% sunt vehicule de investitii apartinand unor oameni de afaceri cu experienta si capital care au creat noua firma pentru un alt tip de afacere cu investitie in spate. Practic daca judecam acest lucru ai o sansa de 0.2% sa iti mearga businessul. Si cu toate acestea sute de mii de romani annual incearca tot felul de afaceri investindu-si banii castigati cu greu uneori in ani de munca si ruinandu-si in 99.8% din cazuri capitalul. Nu mai cred in aceasta notiune de success. Este gresit modul cum raportam noi succesul”

 

Pai stai un pic nenicule…cum vine treaba atunci cu independenta financiara, cu faptul ca dorinta de a avea success te determina sa te autodepasesti, cu faptul ca ambitiile acestea si competitivitatea misca lumea? Ce o sa facem? O sa stam toti ca legumele pentru ca nu ne-am nascut in tara potrivita si pentru ca nu am avut acel noroc chior ? Pai daca gandim asa hai sa lasam toti armele si sa ne angajam la stat sau la vreo corporatie…care e solutia?

 

“ Lucrurile sunt mai profunde Reportaje. Practic un om care isi doreste succesul isi doreste ca imaginea lui reflectata in societate sa fie a unui om de succes. Dar asta nu ajuta. Ajungi la capat de drum, realizezi ca ai succes si atunci iti dai seama cat gol e in jurul tau. Esti cel mai bun, lumea se uita la tine cu admiratie insa numai tu stii cat de singur esti pentru ca scopul tau a fost unul meschin, unul de orgoliu personal. Sunt atatea exemple..da un search dupa Markus Persson sa vezi cum explica un miliardar golul acesta. M-am gandit mult si eu cred ca solutia este pasiunea. Voi pune multa pasiune in afacerea mea si un scop nobil pe care nu vreau sa ti-l spun acum. Vreau sa fiu mandru de ceea ce am facut. Vreau ca oamenii mei sa fie mandrii ca lucreaza intr-o firma romaneasca alaturi de mine. Ma voi concentra mai putin pe banii cu orice pret si mai mult pe inovatie si frumusetea de a face lucrurile diferit si cu suflet. De acum punem suflet la business-ul acesta si lasam orgoliile tampite deoparte. De acum punem suflet cu adevarat in relatia cu clientii si angajatii si scot din obiective ideea tampita de a fii primul pe piata. Nevoia de succes este o nevoie inferioara care m-a consumat ani de zile si mi-a canalizat enorm de multe energii in detrimentul pasiunii.  Am adorat sa apar pe prima pagina in ZF sau Capital dar de acum schimb asta. Asta am invatat zilele astea in Retezat. Mi-am dat seama ca nu am nimic de care sa fiu cu adevarat mandru….”

 

Mi-au ramas in minte aceste cuvinte si de acum stiu sigur ca de fiecare data cand voi mai investi intr-un business imi voi pune intrebarea …”Care este sufletul afacerii mele? Are afacerea mea suflet sau in spatele a tot este doar dorinta mea absurd si meschina de a face bani si de a avea success ?”

 

Citeste si https://reportajelive.wordpress.com/2013/02/24/cum-explica-milionarii-succesul-este-pasiunea-un-indicator-al-succesului/

Anunțuri