Am fost la o revolutie

Posted on 16 Iulie 2015

23


file0001330166183     De un an de zile “imi face curte” o firma de IT romaneasca. M-am trezit  sa deschid gura la o conferinta despre niste tendinte intr-o piata de nisa si dupa ce am vorbit o jumatate de ora m-am trezit abordat de un tip de vreo 40 de ani pe care nu il stiam nici eu si nici ceilalti de la conferinta. Imbracat lejer pentru eticheta conferintei si surazator imi spune direct ca vrea sa ma angajeze. Ma uit zambitor la el cu expresia mea cea mai aroganta gandindu-ma “ tu sa ma angajezi pe mine??? Si cu ce bani sa ma platesti mai…ciocoflendere”. In sfarsit in prostia mea ii explic politicos ca eu sunt “gigi de la scularie” intr-o firma “big five” si ca momentan nu ma intereseaza sa lucrez pentru o firma romaneasca de IT si mica pe deasupra. El se scuza cumva ca are o firma mica insa ambitioasa si imi cere datele mele de contact sa imi trimita mai multe detalii. Recunosc ca insistenta lui si zambetul senin m-au facut pentru o clipa sa ma gandesc ca este dus cu pluta insa totusi I le-am dat si bine am facut.

De atunci a trecut un an. Ne-am cunoscut mai bine insa mai mult formal. In acest timp mi-a mai facut doua oferte sa lucrez pentru el …ambele refuzate de mine. Mi-a fost mai greu sa ii explic ca sunt intr-un moment in care as refuza orice oferta de angajare din lume pentru ca nu mai vreau sa lucrez angajat si am deja doua afaceri in paralel. Am aflat cu surprindere ca firma lui “mica” are o cifra de afaceri de peste 30 de milioane de dolari doar in Romania insa sediul principal al firmei este in Londra unde cifra de afaceri este de cateva ori mai mare. Ma intreb cum naiba nu am auzit pana acum de ei dar daca stau bine si ma gandesc am avut de multe ori surpriza sa intalnesc milionari romani complet anonimi unii cu afaceri internationale dar extrem de discreti…

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Am primit un SMS la 5 dimineata “ Maine la ora 8 dimineata la adresa XXX. Pregatesc o revolutie” . Ma gandesc ca maine e prima zi de vacanta, ca am rezervat-o pentru bagaje si alte treburi administrative dar…. sa le ia naiba de bagaje tipul asta mi-a trezit curiozitatea. Asa ca la opt dimineata parchez masina pe o straduta umbroasa in fata unei cladiri stilate de doar trei etaje. Ma uit contrariat la masinile de lux parcate in fata si urc in fuga scarile pana la etajul unu. Navalesc in birou si …WOW. Monitoare mari, slim, scaune adaptabile de mii de euro, un bar dotat complet inclusiv cu alcool, cosuri de fructe si Rammstein in surdina….pustiu in jur. Vad pe o terasa vreo 20 de tineri amuzati, atenti la un tip care le arata niste miscari de tai-chi. Printre ei si milionarul meu. Ma prezinta vesel echipei lui. Aflu contrariat ca echipa lui are doar 22 de oameni si ma apuca frica cand ma gandesc cam ce productivitate are. Vazandu-mi expresia mirata imi explica ca oamenii aceia sunt platiti doar sa gandeasca si ca el nu vinde produse IT ci inteligenta din spatele lor.

In biroul simplu sunt doar eu cu el si asociatul lui. E un brain-storming foarte ciudat pentru mine doar in trei. El arunca pe masa o idee..o simpla idee “tampita” si in aparenta imposibil de facut. Vrea sa revolutioneze felul in care se achizitioneaza servicii si sa mute toate serviciile in online. Este un joc global in care banii si limitele nu exista. Ma prinde rapid exercitiul si dupa doar doua ore avem trei variante geniale si cu modestie imi asum peste 50% din creatia lor. Dupa aceste doua ore incep sa inteleg foarte multe despre acesti doi romani si despre succesul lor. Cu toata obiectivitatea realizez ca sunt unii din cei mai inteligenti oameni pe care i-am cunoscut. Incepem sa discutam si riscurile. Vorbesc fara intreruperi…vad riscuri peste tot. Una din idei are un rezultat de vis insa barierele legale si de executie sunt atat de mari incat mie personal mi se pare o prostie sa mai pierdem vremea cu ea. Incerc sa ii conving ca asa ceva nu se poate face insa lor exact ideea aceea li se pare cea mai buna . Sunt entuziasmati si aproape topaie prin birou in deplin contrast cu morga mea sobra. Imi lasa impresia ca sunt doi copii visatori cu un vis irealizabil. Vazandu-mi neincrederea evidenta tipul despre care va spun se opreste si imi da o lectie pe care nu mi-o pot scoate din minte de cateva zile:

   “Reportaje  azi am scris istorie si tu ratezi bucuria momentului. Tu chiar nu realizezi ca o idee pe care nu o pot reglementa legile din lumea aceasta, care baga in faliment anumite domenii , care revolutioneaza viitorul este o idee geniala? Tot dai exemplul cu Uber pe partea de sharing care initial nu a fost reglementat juridic si impotriva caruia au aparut o serie de reglementari legale. Nu uita ca nici o autoritate din lumea aceasta nu poate decide felul in care individul alege sa isi cheltuie banii. Uber scrie istorie asa cum a scris internetul. Sharingul tranforma definitiv lumea si nu uita ca Uber a facut deja multe miliarde de dolari. Daca cei care au inventat Uber ar fi stat si ar fi pus in fata motivele pentru care nu se poate face asa ceva ar fi ajuns nicaieri. De maine incepem”

 

Imi venea sa spun un “da…dar…” si bine ca am tacut pentru ca dupa 10 secunde de tacere mi-am zis ” dar cine mama naibii esti tu mai Reportaje sa le spui lor ca nu se poate si de unde stii tu atoatecunoscatorule ca nu va avea un success nebun?”

Brusc m-am simtit mic si rigid asa cum sunt de fapt comparativ cu entuziasmul si inteligenta activa a acestor doi oameni. Prea multe bariere, prea multa educatie inutila in spiritul muncii grele de 8-10-12 ore pe zi. Ani de zile mi s-a spus in scoala, pe strada, in familie ca trebuie sa muncesti enorm ca sa faci bani. Ani de zile am fost educat ca oamenii bogati sunt corupti sau norocosi. Ani de zile am fost antrenat sa vad obstacole in loc sa ma concentrez pe castiguri. Ani de zile am luat decizii emotionale legate de bani pana cand am invatat ca banii se gestioneaza exclusiv rational si matematic. Ani de zile mi s-a spus ca saracia este o virtute. Ani de zile nici nu mi-am putut imagina ca as putea sa fac in aceasta viata tot ce imi doresc si as putea sa fiu exact cine vreau sa fiu. Nimeni nu mi-a spus ca libertatea se obtine mai usor daca ai bani. Nimeni nu mi-a spus ca realist vorbind banii rezolva aproape orice problema si ca poti face aceste lucruri fara sa te inchini zeului ban.

Oare cat de orb poti fii sa mergi zilnic ca un robot in acelasi loc de munca, sa muncesti 8-12 ore pe zi facand lucruri care nu iti plac si sperand sa prinzi un strop din viata pe care ti-o doresti in putinele ore ramase? Oare cum nu iti dai seama ca nu este normal sa iti inghesui copii, relatia pe care o ai si pasiunile in cele 3-4 ore ramase zilnic si cele 2-3 saptamani de concedii anuale? Oare cum nu te trezeste nici faptul ca la finalul lunii ramai fara bani sau faptul ca nu ai bani sa cumperi o jucarie copilului ?

Fara sa vreau degetele mi se albisera pe paharul rece de apa in timp ce gandeam toate acestea. Singura diferenta intre milionarii veritabili din fata mea si mine este faptul ca ei nu dorm noaptea visand la planurile lor, ca ei pun o pasiune nebuna in tot ce fac, ca ei stiu ca mai presus de orice planuri si vise este actiunea, ca isi asuma riscuri nebunesti facand lucruri in care cred – ignorand o lume o intreaga care le spune ca nu se poate, ca  ei viseaza concret cu termene si actiuni specifice, ca ei sunt in stare oricand sa riste tot ce au castigat pana acum pentru o idee, ca ei au curajul sa gandeasca pe picior mare si sa faca lucurile la nivel global, ca se inconjoara doar de oameni care gandesc la fel, ca ei admit ca nu le stiu pe toate si atunci cand au nevoie de o competenta stiu sa o caute…

In timp ce gandeam toate acestea cu ochii pironiti pe pixul din fata mea a intrat un englez in birou anuntand fericit ca o idee de-a lor pusa in practica in urma cu sase luni a adus un profit de 450.000 lire. Milionarul din fata mea l-a intrebat de ce este fericit iar englezul mirat i-a explicat ca tocmai au castigat 450.000 de lire. Cu calm si fermitate milionarul meu i-a explicat ca de fapt nu au castigat 450.000 ci au pierdut 550.000 de lire pentru ca initial ei estimasera castigul la un million de lire. Englezul a incercat sa ii explice contrariat ca desi obiectivul fusese de 1 milion, totusi sunt pe plus, insa nici el si nici eu nu intelegeam ca mintea lui functiona altfel…

Citeste si https://reportajelive.wordpress.com/2015/02/10/nu-sunteti-in-rand-cu-lumea/

Posted in: Bani