Despre putere, valori…si un deal

Posted on 24 Iunie 2015

29


bubbles 039_pe       Intotdeauna mi-au placut terasele cu podea de lemn. Nu stiu daca este ceva din inconstientul meu ancestral dar ador combinatia de lemn cu piatra si culorile acelea calde, superbe pe care le genereaza. Este trecut bine de ora pranzului si pentru prima oara ies pe terasa plina de flori si cu podea de lemn. La doar un pas in spatele mele este o alta lume. Flipchart-uri mazgalite cu sute de calcule, foi, cesti de cafele goale, excel-uri si un proiector fierbinte pana la explozie. In fata mea de la terasa se vede viata reala. Terasa superba cu vedere la o straduta linistita, copacii uriasi din jur si cantecul pasarelelor imi aduc aminte ca traiesc, ca sunt viu. Trag aerul de vara in piept si ma gandesc ca este inca o zi superba pe care eu o ratez prins in acelasi razboi vesnic pentru bani si putere. Stiu ca tot ce fac acum sunt doar efemere schite pe asfalt si multumesc lui Dumnezeu in gand pentru ca familia mea este sanatoasa si ca pot sa visez si sa lupt pentru lucrurile in care cred. Si totusi gandurile mele zboara…

Am tot scris eu pe acest blog ca Romania este un cosmar al managementului populat cu tot felul de indivizi bolnavi de putere, corupti sau incompetenti. Dar stati linistiti …nu numai Romania este asa insa aici e mai vizibil. In urma cu multi ani cand l-am descoperit prima data pe batranul Jack Welch m-a frapat foarte tare o afirmatie a lui pe care nu mi-o aduc aminte exact insa suna cam asa :

“ Uneori, pentru a creste o afacere nu este nevoie de foarte multe studii sau experienta si este suficient sa gasesti doar un om integru si cu valori care sa o conduca. Acest om este foarte greu de gasit”.

M-a frapat afirmatia pentru ca nu intelegeam cum mama naibii e atat de greu sa gasesti UN OM pentru o pozitie de CEO cu salariu de sute de mii de dolari lunar si mai ales cum batranul Jack da cu palma la studii si experienta in favoarea integritatii si bunului simt. Deh…eram si eu un pustan in ale managementului si ma revoltam rapid. Insa anii au trecut de atunci si am inteles perfect. Am inteles perfect cat de greu este sa gasesti un om integru si cu valori iar daca toate acestea sunt dublate de studii si experienta atunci esti in fata unei raritati. Poate parea exagerat insa nu este deloc asa pentru ca puterea si banii corup. Dragii mei cititori puterea si banii corup 99% din populatia globului. Fiecare om are pretul lui. Fiecare din cei care cititi acest blog aveti pretul vostru. Unii si-l stiu si si-l recunosc altii nu il vor afla niciodata. Fiecare om are punctul lui slab. Daca vrei sa vezi cine este un om cu adevarat este suficient sa ii dai suficienta putere si vei vedea ce face cu ea. Ca sa intelegeti mai bine imaginati-va ca sunteti CEO-ul unei companii uriase si aveti mii de oameni in subordine. Imaginati-va ca gestionati bugete de sute de milioane de euro si ca la un simplu contract cu un anumit furnizor puteti primi un comision secret de milioane de euro care v-ar asigura bunastarea familiei pe 100 de ani. Presupuneti va rog ca nu exista nici un risc ca cineva sa afle vreodata. Multi dintre voi o sa va bateti acum cu caramida in piept afirmand ca voi sigur nu veti lua milioanele de dolari insa in practica 99% din oameni nu rezista tentatiei. Singurul lucru care te poate impiedica sa rezisti unei asemenea tentatii sunt doar valorile personale puternice. Este vorba despre acele valori care fac diferenta intre un OM adevarat si un individ.

   Legat de putere…Cu ani in urma aveam un CEO englez. Eu eram mic atunci insa creativitatea mea considerata exceptionala m-a adus prin tot felul de sedinte ale boardului. Devenisem un fel de sursa de idei out of the box pentru conducerea minunatei companii. La acel moment din sase oameni cati erau in board,eu, un pustan de 24 de ani, eram singurul care il contrazicea pe CEO si discutam pe ton ridicat cu el in timp ce directorii din board tremurand, nici nu indrazneau sa ridice privirea si isi dadeau picioare pe sub masa. Individul despre care va spun era un tip extrem de inteligent cu multe studii si experienta insa in relatia cu oamenii era un dictator. Il admiram pentru faptul ca era atat de destept, atat de eficient, insa il uram pentru felul in care vorbea cu oamenii si pentru cum tremurau toti in fata lui. Intr-un 24 decembrie se organizase in open space-ul minunat o masa in care fiecare adusese o felie de cozonac, o prajitura si ce mai avea pe acasa. Aveam in acele vremuri o colega mai in varsta cu care ma intelegeam bine, sefa pe niste proiecte si necajita tare pentru ca in urma cu 4 luni ii murise sotul intr-un accident de masina. Femeia era deprimata, si speriata de perspectiva ca trebuie sa creasca singura copilul. Am incercat atunci sa o scot din “sindromul privirii fixate” in calculator care trena de cateva luni si sa o aduc la o discutie informala langa masa de prajituri. Mai mult de gura mea a venit langa masa si ceilalti colegi, si-a luat o felie de cozonac si a dat sa plece pentru ca avea o sedinta cu seful ei direct si echipa ei. La acel moment CEO-ul a aparut in zona si a urlat sa stea pe loc. Imi aduc aminte ca intreg etajul a incremenit. A intrebat-o imperativ unde se duce si ea a raspuns ca fuge la o sedinta cu seful ei direct si cu echipa .Minunatul CEO a urlat atunci ca singurul ei sef este el si ca poate sa plece doar cand ii va permite el. Situatia era absolut penibila si toata lumea se uita inmarmurita. In locul ei i-as fi aruncat cu cozonacul intre ochi si mi-as fi scris demisia insa ea avea de ales intre demnitatea ei si banii pentru a-si creste copilul asa ca a ramas incremenita pe loc cu lacrimi in ochi. L-am urat din toata inima pe acest individ din acel moment. Nu stiu ce a vrut sa demonstreze si de ce a facut acest gest stupid in fata tuturor insa am inteles atunci ca puterea fara valori este egala cu zero.

Dragii mei cititori…eu am un deal. Am un deal al meu. Undeva…departe de Bucuresti, departe de Germania…la sute de km in inima Transilvaniei, intr-un sat cu multa istorie si putini locuitori, exista un deal unde eu am plantat primul copac din viata mea la 6 ani – un nuc. Drumul pana acolo este jumatate pietris si jumatate asfalt plin de gropi. Este greu sa ajungi acolo si daca ai norocul sa ploua ai nevoie de masina de teren. Pentru a ajunge la acel deal trebuie sa treci pe o ulita care poarta numele strabunicului meu erou mort in primul razboi mondial. Dupa ce treci un pod mic de piatra mai mergi cateva sute de metri si ajungi la dealul meu cu vie. Este o vie prapadita, nestropita, crescuta pe pamant insa face niste struguri negri, dulci cu boaba mica si extrem de aromati. Acum peste 25 de ani am primit acest deal de la bunicul meu. Atunci m-a luat de mana si mi-a zis ca visul lui a fost sa poata sa isi munceasca pamantul din jurul dealului care a fost tot al familiei noastre dar nu a putut de comunisti si razboaie. Mi-a dat dealul sa am grija de el .Ultima oara cand am fost acolo acum cateva luni am stat o singura zi. Din drumul de pamant am sarit un sant. Am trecut prin iarba necosita crescuta pana la brau si mi-am facut carare pana in varful dealului. De acolo am primit in jur asa cum faceam cand eram mic gandindu-ma ca au ramas pamanturile nelucrate. Nu mai are cine sa le lucreze…noi toti am plecat departe si satul fara tineri moare in fiecare zi odata cu fiecare batran. M-am uitat la nucii mari crescuti peste tot , la via netaiata, am bagat mana adanc in pamantul negru si am cautat locul unde faceam ceas solar cand eram mic dintr-un bat si pietre. Pietrele erau tot acolo, mici albe insa nu mai erau in ordine…

nici eu nu mai sunt in ordine…

Acum stau pe terasa unei cladiri luxoase intrebandu-ma ce dracu fac cu viata mea. Sunt multe intrebari fara raspuns si inca nu am aflat cine sunt eu… insa stiu sigur ca inainte de orice eu sunt copilul care a plantat nucul. Mai stiu ca atata timp cat voi trai si va exista acel deal  ma voi intoarce de oriunde din lume acasa. Acasa pentru mine este in satul mic din Transilvania in care ulitele sunt numite dupa numele strabunicului meu si unde exista acest deal lasat mostenire de bunicul meu…Mai stiu sigur ca in luna iulie ma voi duce cu copilul meu sa ii arat dealul si vom planta impreuna primul lui nuc…

Dragii mei cititori, in orice colt al lumii sunteti acum nu uitati sa va traiti valorile!

Citeste si https://reportajelive.wordpress.com/2013/01/09/copil-bogat-copil-sarac/

end

Anunțuri