Singur alergand in parc

Posted on 14 Mai 2015

124


jibin_new    O ploaie marunta sta sa cada. Este dimineata devreme. Aerul racoros si umed este minunat. Aleile parcului sunt pustii si vegetatia abudenta imi da sentimentul ca sunt intr-o padure . Romanii nu sunt obisnuiti sa alerge dimineata si nu ma mira ca sunt singurul nebun prin parc la 6 si ceva dimineata. Sunt cativa ani de cand m-am disciplinat si m-am obisnuit sa fac orice forma de sport dimineata devreme singurul moment cand am timp pentru asa ceva. Alerg relativ repede cu gandurile la ziua din fata. Pe langa mine trece in viteza un tip inalt,bine facut si cu o gluga pe cap. Ce ciudat ca nu sunt singurul nebun care alearga la 6 jumate dimineata prin parc…
Ciudatenia s-a repetat si in alte dimineti, la aceeasi ora.Intr-o zi, din intamplare sau din simpatia singuratatii alergatorului de ora 6 dimineata ne trezim vorbind despre tot felul. Alura de sportiv de performanta si viteza permanenta cu care trecea pe langa mine mi-au ascuns faptul ca abia are 18 ani impliniti. Descopar surprins ca am ce sa vorbesc cu el si ca este un tip extrem de inteligent. De atunci am alergat multa vreme impreuna in multe dimineti cu liniste si racoare si am descoperit ca Ionut este mult peste varsta lui din toate punctele de vedere, am descoperit ca visul lui este sa plece la facultate in afara tarii, ca vorbeste doua limbi straine si mai ales ca are o ambitie si o putere de a visa fenomenala. Mi-au trecut suficient de multi oameni prin mana ca sa inteleg ca Ionut este unul din acei 3% din oameni care vor reusi orice isi vor propune in viata lor. O viziune atat de clara si globalizata asupra lumii in care traim , o inteligenta atat de pragmatica combinata cu o putere de a visa incredibila nu poate decat sa duca la rezultate de exceptie….
Intre timp a trecut o iarna si aproape o primavara. Eu in fiecare dimineata tributar obiectivului meu alerg de nebun prin parcuri indiferent de vreme. Am alergat si dimineata aceasta ca nebunul pana cand m-au lasat bateriile si m-am aruncat pe o banca. M-am trezit gandindu-ma oare ce mai face Ionut. Pustiul ma anuntase anul trecut intr-o dimineata ca a fost acceptat la o facultate la Londra si ca imi multumeste pentru discutiile avute. M-am prabusit pe o banca cu respiratia taiata si mi-am dat seama cat sunt de singur si de nebun sa alerg la ora 6 dimineata in parc. Ma gandesc cum naiba oare in tot Bucurestiul asta nu s-a mai gasit nimeni sa faca acelasi lucru dar poate tine de mentalitate…
Gandind acest lucru am scos telefonul si am descoperit o noua postare pe un blog pe care il citesc cu interes. Am un prieten bun, un doctor de exceptie care de cateva luni s-a mutat definitiv din Romania undeva in Franta. Nu a facut usor pasul acesta. Idealist convins a incercat ani de zile sa lupte cu sistemul si sa schimbe ceva. Pentru mine era evident ca nu va reusi in Romania pentru ca inteligenta, studiile internationale serioase si decenta nu sunt suficiente sa reusesti aici. Citind postarea lui de pe blogul personal, un sentiment de singuratate acuta m-a cuprins. Nu o sa o dau aici articolul scris de el pentru ca este despre o Romania aflata in moarte clinica si in dezintegrare. Realismul si argumentele inteligente ma fac sa inteleg cat de pertinenta si adevarata este opinia lui. Brusc ma intreb oare nu am ramas singurul care mai alearga pe aici? De fapt nu cumva sunt singur in general? Nu este vorba doar de faptul ca sunt singur in parcul acesta alergand dar…oare nu sunt singurul care a mai ramas pe aici ?

Ce dracu fac eu in parcul asta pustiu alergand ca un dement singur, singur singurel ? Ce dracu mai fac eu in tara asta care moare in fiecare zi…moare putin cate putin odata cu fiecare persoana de calitate care o paraseste?

Mi-am zis ca atata vreme cat sunt sanatos, cat am putere de munca, cat mai pot sa visez nu o sa ma opresc. Mi-am zis ca voi muta muntii si ca indiferent de orice obstacol voi reusi. M-am gandit mult cum ar arata Romania daca prietenul meu doctor ar fi azi aici…cum ar fi daca pustiul ar alerga in continuare diminetile in parcul romanesc alaturi de alti pusti care vorbesc doua limbi straine, ma intreb cum ar arata Romania daca toti tinerii care au stat ore intregi in picioare in strainatate sa voteze ar fi aici. Cum mama naibii ar arata o astfel de Romanie ?
Anemic vreo 5-7.000 de romani au iesit in strada pentru un lucru care ar trebui sa scoale si mortii din morminte – taierea padurilor si mafia lemnului. Alte milioane de zombie au privit cu privirea aceea goala, moarta cum niste infractori isi voteaza pensii pe banii lor, cum niste infractori incearca sa modifice cadrul legal pentru a evita puscarii , cum legi aberante cresc fiscalitatea inutil. Aceste milioane s-au dus teleghidati la munca a doua zi si au completat registrele de casa pentru banii personali, au stat ca bovinele la coada umili prin institutii platind impozite pentru a fi furate de hidra mafiota transpartinica care conduce de 25 de ani Romania…

Mai puteti dragii mei? Mai aveti rabdare ? Cat mama naibii mai puteti suporta?

Ma gandesc ca poate am ramas singur pe aici…poate ca nu are cine sa mai schimbe lucrurile. Chiar acum am deschis sondajul asta si daca este adevarat inseamna ca…am ramas singuri…din pacate daca este adevarat inseamna dragii mei cititori ca noi suntem singurii nebuni care mai alearga prin parcuri pe aici …

V-am spus ca legea partidelor se va schimba si ca in sfarsit se vor putea infiinta partide cu minim 3 membrii. Este o ocazie unica sa schimbam ceva. Se vor infiinta noi partide, vor urma alte proteste si se apropie momentul despre v-am mai spus – se apropie momentul cand va trebui sa aparam DNA si lupta anti-coruptie in strada.

Eu si inca o mana de oameni nu putem alerga singuri prin parcuri la nesfarsit…..

Citeste si Johannis. Candidatul manciurian

Anunțuri