Bilet spre o destinatie necunoscuta

Posted on 4 Martie 2015

71


woeurie  Ora 16:00 in sediul central al unei mari corporatii IT. De la ultimul etaj al cladirii se vad luminile orasului Frankfurt am Mein. Este iarna si soarele apune incet. Un barbat inalt priveste ganditor apusul. Imbracat lejer, cu un simplu tricou si pantaloni casual contrasteaza puternic cu angajatii imbracati la patru ace din birourile luxoase. Are doar 28 de ani si este un adevarat geniu in inginerie si software. Este singurul roman din sediul din Germania si singurul expert cu statut de director afiliat. De parerile lui depind deciziile bordului pe zona tehnica si implicit destinele zecilor de mii de angajati din Europa. Paradoxal puterea imensa si banii nu l-au schimbat deloc desi este un pusti pe langa cei din jur. Nu isi face iluzii si nici nu se supraestimeaza. Stie ca a ajuns atat de sus, atat de tanar doar pentru ca este indispensabil si pentru ca a adus profit de zeci de milioane de euro cu ideile lui. Pasiunea si inteligenta lui uimitoare au fost singurele arme. Toate acestea nu ar fi fost de ajuns fara un cult al muncii asimilat de la cea mai frageda varsta. A muncit enorm sa ajunga pana aici plecand dintr-un orasel amarat din nordul Romaniei. Nimeni nu i-ar fi dar vreo sansa in viata mai ales dupa moartea parintilor lui. De la 5 ani a fost crescut doar de bunica lui, o fosta profesoara de biologie si un om de exceptie. Stie ca nu ar fi reusit niciodata fara acest om minunat care zi si noapte a fost alaturi de el in ciuda varstei inaintate si care l-a crescut cum a putut mai bine. S-au descurcat greu amandoi din pensia mica si a trecut prin multe lipsuri insa el considera ca a avut o copilarie minunata. Cu un zambet in coltul gurii isi aminteste cum biata bunica din toata saracia il astepta de fiecare data cu o prajitura sau fructe cand se intorcea de la olimpiadele de matematica fiind absolut convinsa ca a fost pe primul loc inca inainte sa stie rezultatele. Avea o incredere oarba in el si se insela foarte rar. Bucuria bunicii lui din acele momente era cel mai frumos lucru din viata lui.
Priveste in zare intrebandu-se pe unde il va mai purta viata. Mai sunt cateva ore si va parasi Germania cu destinatia Romania. Stie ca singura persoana caruia i-a pasat vreodata de el mai are doar cativa ani de trait si tot ce mai doreste este sa il vada cu o familie si un nepotel . Azi a discutat cu CEO-ul pe Europa si l-a anuntat ca vrea sa renunte. Batranul CEO nu intelege decizia lui si nici el nu ar avea cum sa ii explice. Initial a crezut ca este vorba despre bani dar nu, nu banii sunt totul si nici ofertele din SUA , Canada si Japonia care ii aglomereaza inbox-ul. Nu, nu despre asta e vorba. Este vorba despre cei cativa ani pe care ii mai are de trait fiinta cea mai draga lui si pe care nu vrea sa ii petreaca departe, este vorba ca vrea o familie si vrea o familie cu o romanca frumoasa si nu cu toate uratele de americance sau nemtoaice, este vorba ca ii este dor de muntii si de prietenii din Romania.
Banii nu conteaza si de fapt nici nu conteaza ce va face…vrea un pic de libertate si stie ca libertatea va veni daca isi va folosi creierul pentru ideile lui si pentru firma lui. La toate acestea medita tanarul despre care va vorbeam privind cu incredere spre apus si spre viitor.
In timp ce parasea cladirea in spatele lui o mare agitatie cuprindea toate etajele rand pe rand. Brusc toate video call-urile , toate monitoarele , toate echipamentele se opreau si o mana invizibila prelua controlul lor. Insasi sedinta boardului a fost intrerupta si din difuzoare o melodie rara a inceput sa se auda in linistea perfecta care se lasase. Nimeni nu mai putea controla nimic. Toate monitoarele, toate laptopurile si toate boxele rulau aceeasi melodie si toata lumea privea fascinata. Nu a durat decat 4 minute totul si la sfarsit toti au aplaudat. Era forma lui de a-si lua la revedere de la oamenii cu care lucrase doi ani si care ajusesera sa il iubeasca.
Tanarul nostru nu mai avea cum sa vada acest lucru pentru ca era deja in taxiul care il ducea la aeroport insa pe telefon avea un sms de la CEO.

Fick dich verrückt Mann.Mein Herz stand 🙂

 

Azi am povestit un pic cu omul despre v-am scris mai sus si m-a impresionat prin inteligenta si ambitia nebuna. Melodia eu zic ca este absolut superba si o regasiti mai jos…Ce imi place enorm la omul acesta este faptul ca traieste la superlativ cu adevarat. Nimic din ce face nu este anost, nimic din tot ce face nu este banal. Dragii mei cititori sunt oameni a caror viata este ca o carte, ca desprinsa din filme si acest lucru se intampla doar pentru ca ei insisi sunt altfel. Oamenii de exceptie sunt iesiti complet din tiparele acestei lumi si acest lucru se vede in tot ceea ce fac. Se vede in decizii, se vede in ce citesc, in cum isi organizeaza ziua, in muzica pe care o asculta, in felul in care se imbraca si mai ales in felul in care isi traiesc viata . Voi cum va traiti viata? Voi ce faceti toata ziua ? Voi cand ati fost ultima oara nebuni ? Cand ati luat ultima oara un avion la intamplare? O zi de vis dragii mei cititori ….