Doar visele sunt gratis

Posted on 16 Februarie 2015

15


Chiles_secos Ma urc in duba veche Fiat si trantesc usa. Arunc pe bord cele 500 de marci nervos. Sunt multi bani si numai eu stiu cat de greu am convins-o pe biata maica-mea sa mi-I dea. Prietenul meu se uita la mine amuzat “Hai nepoate ca avem de mers…ce dracu ai convins-o atat?”   Sunt banii de inmormantare ai bunicii mele. Nu inteleg de ce mi i-a dat cu lacrimi in ochi. Asta ma enerveaza cel mai tare. Daca ma certam cu ea era o treaba dar asa ? Mi i-a dat cu lacrimi in ochi si asta ma enerveaza maxim. Ma face sa ma simt vinovat parca. Oare de ce nu are incredere in mine? Cum naiba sa fiu prea tanar la 20 de ani? Ce daca sunt banii lui bunica-mea? Incerc sa fac afaceri cu banii astia doar nu i-am luat sa ii sparg prin cluburi. O sa ii demonstrez ei si mie ca reusesc. Stiu ca sunt nascut sa castig. Nu a crezut nici cand i-am zis ca am avut a doua nota cea mai mare la bac din liceu. Nu m-a crezut nici cand i-am zis ca am luat singurul 10 la matematica din judet. O sa reusesc si de data aceasta.

Avem drum lung de facut pana in Istanbul si vom conduce cu randul. Intr-o punga avem niste conserve si o paine ca sa nu cheltuim bani pe mancare aiurea. Fiecare ban e important. Mergem si venim- nu avem timp de distractie. Arunc inca o data privirea in spate sa ma asigur ca avem roata de rezerva si canistra de benzina suplimentara. Vom merge in celebrul bazar din Istanbul de unde vrem sa cumparam haine sport. Avem cui sa le vindem la facultate si printre prieteni. Prietenul meu a fost cu ideea sa aducem haine din Turcia dupa ce o vreme ne-am ocupat cu micul comert printre prieteni cu haine luate din Europa de la chinezi. Trebuia sa trecem la un alt nivel daca vrem un profit substantial. Am luat toti banii pe care i-am avut cu noi si ne-am mai si imprumutat sa umplem macar pe jumatate duba. Ar trebui sa ne dublam banii cu un transport . Simt adrenalina in vene. Am cautat atat de mult o cale sa fac bani. Imi doresc enorm sa scap de saracia asta nenorocita. Simt ca nu am orizont, simt ca nu pot sa respir fara bani in buzunar.

Dupa un drum infernal ajungem cu greu in bazar. La 20 de ani sangele curge altfel prin vine asa ca o cola ma restabileste complet. Sunt absolut fascinat de bazar. Este pur si simplu raiul comertului. Aurul se vinde la taraba. Sunt fascinat si ma gandesc cat de bogata este lumea aceasta si cat de mic univers am eu intr-un amarat de oras dintr-o tara din lumea a treia. Negociem cat putem si cumparam hainele din mai multe locuri. Banii acestia sunt sansa noastra si ne batem pe orice cent. Reusim sa scoatem niste preturi extraordinar de bune. Vom face o gramada de bani. Se simte mirosul banilor in aer si ma si vad aducand marfa cu tirul din Turcia. Iubesc comertul, mirosul de mirodenii si nebunia din bazar.

Am luat niste tricouri minunate de la un turc pe nume Iusuf ( nu o sa uit niciodata numele asta ) si cand sa plecam ma prinde de mana se uita atent in jur ca si cum l-ar urmari cineva. Ne face semn sa il urmam in spatele tejghelei. Dupa niste covoare, ascuns privirii, are un mic depozit. Se asigura ca am tras bine copertina care ascunde depozitul si sub niste cutii ne arata niste baxuri cu parfumuri si sampoane. Ne spune ca trebuie sa scape de ele rapid pentru ca sunt furate si ne cere 800 marci pe toate cu conditia sa le scoatem repede din Turcia. Ma uit la prietenul meu…el la mine. Rup folia de pe un bax, scot un parfum si ma parfumez cu el. Este perfect. Pretul este absolut incredibil. Putem sa ne scoatem de cel putin zece ori banii. Calculez in minte. Nu mai avem decat 600 de marci. Riscul e mare dar tentatia este si mai mare. Din priviri ma inteleg cu prietenul meu sa le luam. Turcul ne grabeste sa ne hotaram. Inca nu stim cum le trecem vama dar ne descurcam noi cumva mai ales ca vamesii par toti spagari. Nu ma las asa usor si desfac si sampoanele iau unul sa il testez. Ma uit la valabilitate. Totul pare in ordine.Pana la urma batem palma la 600 marci toate. Tocmai am dat lovitura vietii noastre. Pentru niste baieti fara bani de bilet de autobuz nu este foarte rau.

Le-am urcat grabiti in masina si demaram cu viteza sa iesim din Turcia. Dupa ce am trecut vama in Grecia am explodat de bucurie. Muzica data la maxim, cantam, urlam si socotim cati bani vom castiga. Geamurile sunt larg deschise. Miroase a flori de camp si a libertate. Viata e minunata.

In vama in Giurgiu suntem amandoi coplesiti de oboseala si ne oprim sa ne odihnim. Ma duc in spate si ma trantesc pe ce gasesc sa dorm macar doua ore. Cand ma sprijin cu spatele de baxurile de parfum simt ceva umed in spate. Ma panichez crezand ca s-a spart vreun parfum si desfac baxul grabit. Iau o cutie din care parea cu curge parfum insa ciudat este ca nu miroasea a parfum. Desfac cutia si aproape ma prabusesc. In cutie este apa. Mai desfac inca una si inca una infrigurat si …in toate e apa. Singurele care sunt cu parfum sunt cele de deasupra. Sunt complet daramat. Este un dezastru…toti banii nostri. Desfac si sampoanele si este aceeasi poveste – doar cele de deasupra sunt reale. Cum dracu am putut sa fim atat de naivi? Cum de nu am verificat si restul baxului. In ochi am lacrimi de ciuda. Strang pumnii si imi vine sa urlu la cer. De ce naiba nu mi-a dat si mie Dumnezeu o sansa si a permis sa se intample asta? Ce o sa ii spun acum mamei dupa ce am cheltuit si ultimii bani pe prostia mea? Ma urasc pe mine si pe turcul ala nenorocit. Prietenul meu tace cu privirea in gol. Am riscat prosteste. Am alergat dupa chilipiruri. A fost prima mea lectie in viata legata de bani, comert.

 

Nimic nu este gratis in lumea aceasta. Nu exista chilipiruri si ceea ce pare incredibil de avantajos de cele mai multe ori nu este real sau are vicii ascunse.

 

A fost un moment greu in viata mea. Nu vreti sa stiti cum am dat ochii cu mama mea. Nimic nu mi-a zis saraca. Nu mi-a reprosat nimic si nici nu m-a intrebat vreodata ce s-a intamplat dar mi-am promis sa nu ii mai cer niciodata ultimii bani indiferent ce as vrea sa fac. Era timpul sa ma angajez sa imi fac proprii mei bani si dupa sa fac afaceri. Am invatat si lectia prudentei si a riscului. Am meditat mult si mi-am zis ca niciodata nu o sa mai joc totul pe o carte chiar daca prind o afacere buna. Principiul “totul sau nimic” nu este bun in afaceri.

file2701270227614    Prietenul meu a trecut mai usor peste. A riscat enorm in continuare. A cheltuit enorm de multi bani pe ideile lui de afaceri. A mers pana pana la a lua credit la o banca si a garanta cu apartamentul parintilor lui. A riscat enorm si i-au si iesit foarte multe afaceri. In 2008 la 27 de ani avea peste un million de euro. Nu am vazut in viata mea un spirit antreprenorial mai puternic. O ambitie enorma si un talent de a face bani extraordinar. Efectiv scotea bani din piatra seaca. Multi ani m-am injurat in gand ca nu ma misc mai cu talent si eu. Aveam exemplu perfect. El facea bani din tot felul de afaceri , din constructii si eu tot cu pasii mei mici , cu ouale in mai multe cosuri. Prietenul meu se plimba cu masini scumpe, cheltuia enorm pe haine scumpe, vacante si eu ma plimbam cu masina firmei si trageam de startupurile mele in care socoteam la sange fiecare leut. Un prieten cu care am fost asociat imi spunea “bunicuta” pentru ca trageam de fiecare banut. Imi aduc aminte si acum cand la implinirea varstei de 27 de ani a venit la ziua mea imbracat sport si mi-a adus un costum de 1500 euro spunandu-mi “Tu trebuie sa te imbraci frumos acolo la multinationala. Uite aici un costum sa ii pui in cur pe toti, sa vada ca domnu sef e baiat fin” Dar iata ca constructiile s-au prabusit, prietenul meu a riscat si mai mult si a pierdut enorm de multi bani. In acest moment are mai putini bani decat mine dar incepe sa isi revina si probabil ca in 1-2 ani ajunge iar milionar. A cazut si s-a ridicat de multe ori.

Eu am iesit bine din criza, mai bogat, mai sigur pe mine si m-am considerat intotdeauna ca broasca aia testoasa care trebuie sa concureze cu iepurele. Stiu ca nu am un talent extraordinar sa fac un million pe an cum au altii insa broasca testoasa aplica teoria pasilor marunti.

Dragii mei cititori lumea nu se gandeste la educatia financiara foarte mult. Multi pierd bani, multi risca prosteste insa daca vrei sa prosperi este important sa intelegi cele trei tipuri de comportamente de natura financiara :

  • Comportamentul ofensiv – poti juca foarte bine in atac. Poti sa ai un talent inascut sa faci bani , un spirit antreprenorial puternic. Cunosc oameni care fac bani din orice, capabili sa miroasa cele mai bune afaceri . Oameni care se misca cu viteza si urmaresc banii cu un instinct extraordinar. Ii admir pe acesti oameni. Sunt adevaratii antreprenori pur sange cu un apetit la risc fabulos– sunt foarte rari si dupa parerea mea sunt sub 0.5% din populatie. Oportunisti, agresivi, inteligenti ei vor face bani in orice situatie . Este cazul prietenului meu.
  • Comportamentul defensiv– sunt oamenii care produc bani dar risca putin. Acesti oameni si-au asimilat ca strategie prudenta. Orice investitie este bine gandita. Isi asuma riscuri mici si calculate. Castiga bani insa rateaza si oportunitati. Sunt oamenii care economisesc cu atentie si care nu cheltuie bani inutil. Acesti oameni sunt foarte stabili financiar si au in spate o educatie financiara solida si inteligenta peste medie. Rateaza oportunitati pentru ca se gandesc prea mult la efecte, riscuri si analizeaza prea mult. Cam 7% din populatie este in aceasta categorie.
  • Comportamentul de spectator– acesti oameni sunt nulitati din punct de vedere financiar (atentie, pot fi somitati in alte domenii). Sunt oamenii care nu isi pot controla veniturile si nici cheltuielile. Sunt oamenii care nu lupta pentru nici un obiectiv financiar. Acesti oameni nu sunt facuti sa aiba vreodata o afacere a lor. Le este imposibil sa creeze o afacere proprie si sa o gestioneze. Procentul din populatie este de peste 93% . Unii pot fi foarte inteligenti. In multinationale am vazut de multe ori oameni extrem de inteligenti dar care nu sunt facuti sa aiba vreodata vreo afacere.

 

Indiferent ca faci foarte multi bani in stilul ofensiv trebuie sa fii constient ca degeaba faci foarte multi bani daca cheltuiesti foarte multi bani. In general oamenii din categoria ofensivilor au aceasta problema. Unii o rezolva cu o nevasta mai chibzuita, altii se autoeduca, altii nu reusesc niciodata sa rezolve problema . Imaginati-va o persoana care sa joace bine atat ofensiv cat si defensiv. Este exact profilul marilor oameni de afaceri. Acestia joaca extrem de bine si in atac si in aparare. Prea multe despre ofensivi nu va pot spune pentru ca sunt foarte rari si eu insumi incerc sa inteleg cum de unii pot scoate bani din orice insa o sa scriu foarte mult pe blog despre defensivi si despre cum sa iti aperi banii si sa ii economisesti intr-o lume in care esti asaltat de tot felul de pericole inflatie, taxe, fraude, riscuri de investitii, rude cu nevoi speciale. Primul pas este sa definiti clar care este categoria din care faceti parte si unde vreti sa ajungeti .Dupa parerea mea cultura defensiva nu trebuie sa lipseasca nici unei categorii.

Citeste si „Media primilor cinci”