Aventuri de februarie

Posted on 26 Ianuarie 2015

17


file0001420783693   Cu cativa ani in urma…

Este ora 20:30. Am ramas singur in cladirea de birouri si in penumbra butonez la laptop disperat sa termin odata alocarile pentru un proiect. Telefonul imi suna incontinuu. Raspund blazat si in spatele unei voci stridente simt ca nevasta-mea mai are putin si explodeaza. Trebuie sa ajungem la ziua prietenei ei celei mai bune si eu…sincer numai de zile simandicoase nu am chef. Imi pun o cafea tare si fierbinte cu gandul ca va fi o seara lunga. Ma gandesc sa nu mai imi schimb hainele si sa merg exact asa cum sunt imbracat. Si asa cum se intampla cand ti-e lumea mai draga, din graba, din neatentie si din prostie ii dau o palma cafelei, direct pe mine. Nici nu stiu de ce sa plang mai intai – din cauza arsurii sau din cauza faptului ca laptopul e mort? Cu lacrimi in ochi de la arsura, sar de pe scaun si incep o serie de injuraturi cum nu cred ca s-au auzit in biroul acela vreodata. Imi dau camasa jos si tocmai cand eram in mijlocul unui streaptease gratuit, in biroul meu intra noul CEO, deci noul meu sef.  Abia am avut vreme sa ne cunoastem in urma cu doua zile cand a ajuns in Romania si prea multe nu stiu despre el, in afara faptului ca este olandez.

Daca nu a fost timp sa ne vedem pana atunci, iata ca ma vede acum la bustul gol si cu o expresie de luptator spartan pe fata. Stupefiat se uita la mine si ma intreaba foarte calm ce fac. Situatia e penibila. Imi amintesc ca am un tricou printr-un dulap de la o fundatie pe care am sponosorizat-o, asa ca bucuros il iau pe mine. Nu pot sa nu remarc ca portocaliul intens se potriveste de minune cu sacoul meu albastru inchis. Ii zambesc si ii explic ca am varsat cafeaua pe mine si ca sunt un tip mai coleric – ce naiba atata mirare? Mai injura omu’, se mai dezbraca… Oricum injuraturile mele s-au auzit pana in strada. Senin ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic ma intreaba daca mergem la o pizza. Mi se pare ciudat ca un olandez vrea pizza. Poate era mai sanatos daca imi zicea “hai sa bem o bere” dar trec peste asta si intreb cu glas stins “Acum ???” “Da. Hai ca stiu eu un loc cu pizza buna”. Fuck! gandesc eu . Asta e de doua zile in Bucuresti si deja stie un loc cu pizza buna?!? Intre un scandal cu nevasta-mea si ocazia de ma imprieteni cu noul CEO, aleg fara sa clipesc, o pizza.

Asa ca ne pornim pe jos. Si mergem si mergem, pe jos, vreo 30 minute, 40 minute. Omul e un pic ciudat. L-am si poreclit „olandezul zburator”. Vorbeste tare, e exuberant si rade din orice. In sfarsit ajungem la un  restaurant italienesc/pizzerie prin Primaverii. Lumina slaba, lumanari, atmosfera romantica, muzica italieneasca slow. Cum o fi descoperit el pizzeria aceea este un mister pentru mine. Plimbarea pe jos mi-a facut bine. M-am calmat si ma straduiesc sa fiu o prezenta agreabila fara sa exagerez. Odata intrati pe usa ne intampina un chelner. Afla ca nu avem rezervare si ne duce spre o masa inalta cu scaune de tip bar. Restaurantul este plin si observ ca lumea se uita la noi cam ciudat. Ne asezam pe scaunele incorfortabile si discutam tot felul. Olandezul zburator rade zgomotos si pare ca nu observa ca atrage atentia. Ma bucur ca il fac sa rada in hohote… scriu istorie. Ma pastrez totusi low profile si cat pot de discret.

Chelnerul ne ia comanda. Imi iau o bere fara alcool si olandezul isi ia si el ceva. Ca o umbra am observat privirea ciudata a chelnerului dar nu am dat atentie. In cele din urma chelnerul revine la masa cu berea mea si … un cocktail colorat cu umbreluta :). Nu trece mult si chelnerul revine cu o vaza mica cu o floare pe care o pune pe masa. Nu dau mare atentie insa peste alte 5 minute vine cu o singura prajitura si doua lingurite din partea casei. Ma uit contrariat la el si dintr-o data incep sa pricep . Tricoul meu portocaliu intens, cockteilul olandezului, floarea de pe masa, exuberanta lui, prajitura si … brusc ma loveste ca este 14 februarie….epic fail . Este chiar 14 februarie – Ziua indragostitilor si eu, imbracat in portocaliu, cu o floare pe masa stau de vorba cu un tip care bea cockteil cu umbreluta, rade tare si mai avem si o prajitura cu doua lingurite in fata. Ce naiba sa creada si oamenii din restaurant care ne priveau ciudat ?!?

Ma uit si eu mai atent la olandezul meu si ma loveste indoiala. Daca o fi asta pe invers? In fond olandezii sunt foarte “deschisi”. Cum naiba nu m-am gandit … ma invita la pizza de ziua indragostitilor, ma duce intr-un restaurant cu lumanari… Ma uit mai atent in jur. E plin de cupluri si din cand in cand se aude pe fundal cate o duduie entuziasmata dupa primirea cadoului  “vai ce dragut, nu trebuia..” Privesc fix logoul de pe meniu  “mai bine sa ne fie rau decat sa ne para rau”. Imi vine sa vomit…

Pe telefon am vreo 10 sms-uri de la nevasta-mea, care ma intreab ce naiba fac. Orice i-as spune nu cred ca ar intelege. Nu spun nimic si pun capat brusc “intalnirii romantice”. Fug repede la ziua de nastere la care trebuia sa ajung . Ajung tarziu, dar fericit. Cu o privire intrebatoare si scrutatoare nevasta-mea se intreaba ce dreaq sunt asa fericit sa particip.

Timpul a trecut. Intre timp m-am convins ca l-am judecat gresit pe olandez si ca de fapt este chiar un afemeiat . I-am povestit de acea zi si mi-a zis foarte sincer ca habar nu avea ca era 14 februarie. Am ras mult pe seama acestei intamplari si mi-a spus ca si-a luat cokteilul acela pentru ca efectiv nu intelegea lista de preturi si asa s-a nimerit. Oricum eu a ramas cu un gest relex referitor la toate evenimentele astea create in laboratoarele comerciale – gen 14 februarie. Nu ar mai fi existat nici o suspiciune daca era o zi ca oricare alta. Oricum acum cand mai ies cu cate un prieten la o bere ma uit bine in calendar sa nu fie ziua indragostitilor sau vreun 8 martie.

Azi mi-a venit bugetul la aprobat si am taiat cu satisfactie orice cheltuiala stupida cu ziua indragostitilor si daca ar fi fost strict dupa mine as fi taiat si 8 martie. Nu intelegea lumea ce am cu 14 februarie. Oare am ramas traumatizat dupa acea zi?

 

Citeste si Romanii, bulgarii si demnitatea