Directoarea de multinationala – partea a 2-a

Posted on 7 Octombrie 2014

33


P1000081  Articolul „Directoarea de multinationala si salariile de 800 de Ron” a fost pe primul loc in topul celor mai citite articole pe internet saptamana trecuta. Am reusit sa imi fac un hate club online odata cu articolul cu „taximetristul” si acest hate club creste cu cat mai adanc scot la suprafata mizeria sistemului lipsit de valori . Iata mai jos ce mi-a scris o directoare de HR care se semneaza „Anonima mai desteapta ca tine”

 

 

Este un articol scris cu multa nestiinta si rautate gratuita! Acest individ se denigreaza singur, contrazicandu-se foarte des, inca de la inceputul articolului. Surse avizate, de companii de cercetare din America, (tara mentionata cu aplomb ca fiind etalon in ceea ce priveste remuneratia – gresit!, dar aceasta este o alta poveste) arata ca nivelul egagement-lui nu este direct proportional cu remuneratia si nici cu bonusurile financiare.
Si da, factorii intrinseci sunt mult mai valorosi decat cei extrinseci, ca banii! Exemplu poate fi o femeie care lucreaza la camp, care in cele mai multe cazuri este fericita avand un salariu derizoriu, de max 400Lei/luna, comparativ cu cei care lucreza in corporatii pe bani semnificativ mai multi si sunt mizerabil de nefericiti si de neimplicati in ceea ce fac!
Si daca individului care a scris aceste mizerii ii este greu sa creada ce am spus eu, iata cateva surse super-credibile, care masoara cu adevarat nivelul de engagement-in cazul in care frustratul care se considera vreun mare blogger intelege termenul: Gallup,
ISR global survey, Integro Leadership Institute,The Human Capital Institute,The Institute for Research on Labor and Employment,Towers Watson, Right Management, Gallup, Simon and Schuster,Corporate, Leadership Council, Hay Group, AON Hewitt.
Si acum am doua intrebari pentru tine:
– de la Maslow incoace ai mai citit ceva despre nevoi? Se vede treaba ca nu!
– daca nu stapanesti si nici nu te intereseaza domeniul, ce cautai la JWM? Ah, cred ca stiu, acelasi lucru pe care il cautau mustele: sa produci putina mizerie…

RUSINE! Lasa frustrarile la o parte si pune mana si citeste, iar cand nu stii subiectul fa baz in alta parte!

PS: nu este vina HR-lor ca salariul minim pe economie este asa de mic, ci este vina celor care conduc aceasta tara. In orice tara de pe planeta un casier are salariul minim pe economie, doar ca depinde de economia tarii respective

(semnat Anonima mai desteapta ca tine)

Raspunsul meu pentru Anonima mai desteapta ca mine si cei ca ea

Stii …imi este  greu sa  explic fara a cadea intr-o forma de patetism romantat incompatibil cu mintea ta plina de reglementari. Asa ca o iti spun exact ce simt si cum imi vine. De multi ani sunt manager si lucrez cu oamenii. Intr-o zi dupa mult citit si dupa multa introspectie mi-am dat seama ca o sa mor odata si odata, ca viata mea este trecatoare. O sa ma intrebi ce legatura are cu subiectul. Pai uite ca are! Mi-am dat seama ca o sa mor si mi-am dat seama ca trebuie sa am un scop care sa transceanda oricarui obiectiv imediat de eficienta. Si am transpus acest sentiment, aceasta mini revelatie si in ceea ce fac zilnic. Si brusc am inceput sa imi iubesc oamenii si sa ii privesc altfel. Am inceput sa inteleg ca un casier cu valori morale si demnitate dar fara multa scoala este net superior unei eminente cenusii fara scrupule sau unui personaj pseudo-culturalizat. M-am ridicat pe varfuri si am privit in jur si am vazut ca acel biet “casier” are un copilas acasa care de multe ori nu are ce manca pentru ca parintii nu ii pot asigura prea multe din 800 de ron desi muncesc si uneori din greu cu multe ore suplimentare. Acel copilas poate este genial, poate este o valoare dar creste pe un teren sterp. Pentru el am scris acest articol. Am crezut ca am putere, am crezut ca sunt stapan pentru ca asa imi spunea societatea. Ma plimbam cu o masina scumpa, aveam zeci de oameni in subordine care tremurau cand ii intrebam ceva, participam la traininguri scumpe in care corporatia ma invata cum sa fiu mai efficient si sa produc bani mai multi .

Paradoxul a venit cand am inteles ca de fapt sunt doar un produs si ca nu am nici o putere. Nu aveam nici o putere sa fac ceva pentru acel mic geniu care nu avea un pachetel la scoala in cea mai saraca tara din Europa in timp ce mama lui scana zilnic zeci de mii de euro care oricum paraseau tara a doua zi. M-am revoltat initial, m-am framantat dupa care am inceput sa fac ce pot si atunci am inteles ca poate acea suta de ron pe care eu o economiseam facea diferenta intre o masa mai buna pentru un copilas sau o haina in plus pentru scoala. Oamenii acestia care castiga 800 de ron lunar nu sunt toti niste ratati. Poate ca si-au atins potentialul intr-o masura mai mare decat tine. Repet noi oamenii nu suntem egali. Nu trebuie sa fim toti directori si milionari. Viata aceasta nu este o competitie a numarului de conexiuni neuronale ( apropos de “mai destepta ca tine” ) Oamenii acestia muncesc, au familii, au copii. Sunt oameni reali.Poate nu sunt mai inteligenti ca tine , poate ca nu pot mai mult. Coboara din birou si cunoaste-i. Asta te va face sa vezi altfel lucrurile si sa intelegi ca degeaba este motivat si deci eficient angajatul tau daca acasa are un copil care a mancat prost si care nu poate sa creasca normal din cauza asta.

Scumpa mea cum sa te fac sa intelegi ? …O sa mori si tu odata si te rog imagineaza-ti ca in acel moment…privind in urma…nu iti va ridica nimeni statuie pentru un profit efemer si o maximizare a unor resurse iluzorii cum sunt banii. Acum te rog mai imagineaza-ti ca poate in acel moment o sa ai un zambet pe fata gandindu-te ca poate sute de copilasi au avut un sandvich la scoala sau o haina in plus datorita faptului ca TU ai folosit puterea pe care o aveai corect si echilibrat si ai decis sa lupti pentru acest lucru. Nu ma intelege gresit – nu sunt vreun socialist. Din contra sunt chiar capitalist si mai mult idealist. Nu tolerez si nu iert inertia, lenea si animalizarea in care se zbat multi din cei care castiga 800 de ron. Ce incerc sa iti transmit este ca eu cred sincer ca POT si ca si TU ar trebui sa POTI sa tii un echilibru intre oamenii fericiti atat intrisec cat si extrisec pastrand in acelasi timp interesele angajatorului legate de profitabilitate. Acest lucru este adevarata arta. Aceasta este menirea oricarui director…pardon lider.

Am citit cu atentie punctul tau de vedere si nu vreau sa te dezamagesc dar nu reprezinta nimic nou pentru mine. Stiu ca lucrezi in HR, stiu si cine esti, mai stiu ca esti exponentul clasic al unei astfel de gandiri. Stiu ca esti la fel de agresiva si in viata reala asa cum ti-ai expus punctul de vedere si aici crezand ca ai pus lucrurile la punct. Daca ai fi citit cu atentie articolul ai fi vazut ca eu nu am contestat niciodata factorii motivatori intriseci vs extriseci, nu am contestat niciodata studiile pe aceasta zona ci doar felul in care sunt folosite pentru controlul populatiei si grupurilor de munca. Iti fac o analogie ca sa intelegi – cu un flaut, un instrument minunat, poti sa transformi un concert in ceva divin sau poti sa omori un om . Cam acelasi lucru este si cu motivarea oamenilor. Stiu foarte clar ca si tine ca americanii au studiat enorm de mult eficienta, motivatia pentru ca altfel nu ar fi putut instaura corporatocratia al carei sclav esti. Paradoxul este ca am citit tone de maculatura (pardon literatura) despre cum sa motivezi oamenii si cum sa obtii maxim de rezultate cu minim de resurse. Mai mult decat teoria seaca stii si tu ca am format echipe extraordinare cu oameni extraordinari aplicand aceste minunate arme de motivare pe care ai pretentia ca le intelegi si le cunosti. Mi-au trebuit ani sa inteleg ca menirea mea este mai mult decat sa storc maxim de profit pentru o corporatie si atunci am inceput sa ma luminez. Esti convinsa ca daca ai citit cateva studii Gallup si faptul ca ai un MBA te fac mai desteapta. In realitate tu nu iti iubesti oamenii, In mintea ta totul este o competitie, totul este o jungle si ai impresia ca esti pradatorul suprem.

Crezi ce vrei…fa cum vrei insa eu am scris articolul acesta pentru ca ma doare ca traim in cea mai saraca tara din Europa, pentru ca imi pasa de oamenii aceia care castiga 800 de ron si pentru ca imi doresc sincer sa gandim cu totii altfel noi astia dezbinatii care putem influenta cat de putin lucrurile. M-ati privi ca pe un ciudat, ca pe un excentric cu idealismul meu daca as iesi la rampa si as spune ce gandesc si cata scarba imi este de “motivatia” asta prost inteleasa pe care aveti impresia ca o puteti controla.