Munte cu munte…om cu om

Posted on 6 Octombrie 2014

13


IMG_0127   Este finalul lui ianuarie si un frig de crapa pietrele. Bucurestiul e inghetat. Stau inghesuit intr-o masina mica, veche cu numere de Polonia plina pana la refuz cu bagaje. Ma uit la tanarul blond de langa mine care tine volanul privind in gol. Habar nu avem ce o sa facem si unde o sa dormim in noaptea aceasta. In masina mica este toata “averea” noastra. Analizam impreuna optiunile. Avem bani pentru doua nopti la un hotel/pensiune si salariul intra abia saptamana viitoare. Sunt furios si dezamagit. De luni de zile ma lupt sa supravietuiesc in Bucurestiul asta blestemat alergand intre cursuri si munca. Ziua la facultate si noaptea la munca, de luni de zile. Sunt foarte obosit si simt ca mi-e cu adevarat greu fara ajutor, singur intr-un oras asa mare departe de familie. Nu mai pot …nu mai vreau….Am doar 20 de ani. Altii la 20 de ani merg in aceasta perioada la schi sau sunt cu prietenii in oras. Eu de luni de zile invat si muncesc ca disperatul. Imi spun ca va veni timpul in care voi reusi, ca voi avea odata timp si pentru mine , imi spun ca daca vrei sa ai succes trebuie sa faci sacrificii. Stiu despre mine ca am ADN de campion in fiecare celula din corp. Mi-am jurat ca nu voi fi niciodata invins, mi-am jurat ca nu voi fi niciodata sarac, mi-am jurat ca imi voi smulge succesul in viata aceasta …

 

Cateva luni inainte

Ma urc in tren. In mana am o geanta neagra, simpla luata de la rusi in care am toate hainele mele. In buzunar am echivalentul a 300 de dolari. Sunt toti banii mei parte stransi de mine, parte din putinii bani ai parintilor mei. Stiu ca altii nu voi mai primi asa ca din 5 in 5 minute imi pipai buzunarul sa ma asigur ca sunt acolo. Mai stiu si ca parintii mei nu isi vor permite sa ma tina in facultate intr-un oras asa scump din salariile lor amarate. Sunt constient ca va trebui sa imi gasesc de lucru rapid ca sa ma pot intretine. O linistesc pe maica-mea care cu ochii in lacrimi imi spune sa ma intorc acasa daca nu ma descurc. Ii este putin frica pentru ca stie ca sunt in stare de orice ca sa reusesc. Nu am idee ce voi face daca nu prind un loc in camin asa cum nu stiu cum voi putea rezista in Bucuresti fara bani. Dar la 20 de ani viata e o joaca si am o incredere oarba ca ma voi descurca.

Nimeni nu mi-a zis ca pentru a prinde un loc in camin trebuie sa dai spaga asa ca m-am trezit fara loc si cautandu-mi chirie in cea mai proasta perioada posibila a anului adica sfarsitul lui septembrie . Putinii bani si faptul ca eram un baiat singur reprezenta un dezavantaj major. Inconstient proprietarii cauta oameni pe care sa ii poata domina fizic ori eu cu cele 92 de kg ale mele dupa doisprezece ani de sport numai pacifist nu paream.

Bloc comunist cu 10 etaje, zona rau famata a Bucurestiului, apartament cu doua camera, stare jalnica. Mobila putina spre deloc, doua canapele obosite, un aragaz ca dupa razboi, fara masina de spalat sau frigider. In fata mea un ins relativ tanar, gras, transpirat si bine imbracat imi explica ca imi face un bine ca ma lasa sa stau acolo la un pret dublu fata de pretul pietei Individul profita de contextual venirii studentilor printr-un pret absolut nesimtit pentru cartier si starea apartamentului, dar cel mai tare ma enerveaza aroganta si privirea de bisnitar.

 

“ Te costa 700 de dolari totul. Mergem tot timpul cu trei luni in avans. Daca iti convine bine daca nu mai am 20 la coada”.

 

Nu am 700 de dolari. Mai am doar 280. Incerc sa il conving sa discutam de o chirie lunara chiar daca mai mare. Imi rade in fata si ma da afara zambind. Ma simt umilit si injur in gand mizeria asta. Cand sa ies dau nas in nas cu un tip. E un tanar polonez care venise sa vada apartamentul insotit de un agent imobiliar foarte alunecos. Ii aud involuntar cum incearca sa discute dar nimeni nu stie engleza asa ca ma apuc de tradus spontan. Polonezul vrea sa plece cand vede starea apartamentul dar ii explic ca am putea sta amandoi pana gasim ceva mai bun si ca nu va gasi altceva mai ieftin in aceasta perioada. Ii explic ca poate economisi comisionul agentiei si il conving sa punem bani impreuna, el mai mult si eu mai putin. Nu stiu prin ce minune a acceptat si iata ca asa am ajuns sa locuiesc cu polonezul. Acesta s-a dovedit un tip foarte interesant si ulterior a ajuns un DJ celebru in Polonia, dar asta este o alta poveste.

Proprietarul s-a dovedit un individ agresiv care facea scandal periodic pentru orice motiv. Intre timp eu reusisem sa ma angajez si castigam suficient sa imi permit chiria. Pretentiile acestuia au crescut si ajunsesem sa fim tot timpul cu 4 luni de chirie in avans. Intr-o zi ne-a cerut sa ii platim inca o luna in avans. Copii naivi, i-am spus ca ii aducem banii dupa-amiaza. Am incercat si eu si polonezul sa facem rost de bani cerand imprumut pe la prieteni si colegi insa nu am reusit sa strangem suma. Cu un aer ofensat si plin de aroganta individul ne-a cerut sa parasim apartamentul in aceeasi seara. Am incercat sa discutam cu el, am incercat sa ii spunem ca avem nevoie de timp, macar o saptamana. Nu l-a interesat nici ca aveam platite patru luni in avans si ne-a spus ca nu ne mai da nici un ban platit din avans daca nu parasim apartamentul in acea seara. Nu va puteti imagina cu ce sentiment am strans putinele noastre lucruri. Le-am inghesuit in masina veche a polonezului si iata-ne singuri in Bucuresti fara sa stim unde sa ne ducem si ce sa facem…

Cred ca realizati ca nu am mai vazut niciodata banii platiti in avans pe motiv ca am fi distrus ..aragazul.Am sunat si am insistat cat am putut pe langa individ fara nici un rezultat asa ca am apelat la armele specifice varstei . Initial am renuntat la varianta cu spart geamurile (erau la etajul sase). Asa ca am dat anunturi la toate ziarele la rubrica matrimoniale/masaje erotice/gay punand numar de contact numarul lui si al nevestei lui. Intr-o alta zi un coleg a sunat-o pe sotia lui si i-a spus ca este de la secretariatul spitalului X si ca sotul ei tocmai a avut un accident foarte grav si sa se prezinte de urgenta la spital. Cam asta am putut noi sa facem atunci cu mintea pe care o aveam insa banii pierduti atarnau foarte mult in bugetele noastre prapadite.

 

Anii au trecut….

 

Exista o vorba din batrani care spune ca “Se intalneste munte cu munte daramite om cu om”. Anii au trecut si aproape am uitat de acest incident. Un partener din Cluj care face recrutari m-a rugat sa il ajut sa recruteze un director de vanzari in ideea ca “am mana buna”. Ajung pe finalul primului interviu, imi dau sacoul jos si prietenul meu ma prezinta. Cand dau mana cu persoana din fata mea, surpriza …fostul proprietar. Initial nu m-a recunoscut dar eu nu l-am uitat niciodata desi au trecut peste 13 ani de atunci. Individul e mult schimbat, imbatranit si obosit. Ne povesteste ca a fost foarte bolnav si ca a slabit 15 kg. Imi aduc aminte in cate nopti am regretat ca nu l-am batut atunci. Prietenul meu politicos incearca sa incheie interviul iar individul este convins ca a luat puncte bune. Sunt foarte calm si il studies asa cum studiezi o insecta. In cele din urma prietenul meu incheie cu “Eu personal nu mai nici o intrebare …daca domnul Reportaje mai are ceva de adaugat…” M-am uitat direct in ochii individului si tot ce am putut spune a fost un sec:

 

“Iesi afara mascariciule …mai am inca 20 la coada ca tine”.

 

Individul a cascat ochii mari, nu a inteles in prima faza dar dupa primul soc am vazut ca m-a recunoscut. Nu a zis absolut nimic ( abia asteptam sa zica ceva) si-a luat haina si a iesit sub privirile holbate ale prietenului meu care nu intelegea nimic.

Exista un echilibru , o lege a compensatiei care spune ca raul facut se intoarce impotriva ta. Dragii mei nu am vazut in toata viata mea un om care sa faca mult rau si care sa nu plateasca ulterior chiar daca in aparenta este fericit si pare ca este de neatins. Sunt oameni care imprastie in jurul lor intuneric, sunt oameni cu vibratii foarte joase care aparent sunt fericiti facand mult rau in jurul lor insa nimeni nu stie ce suferinte inimaginabile au si ce iad traiesc in mintea lor. Pentru a fi fericiti, pentru a avea success oricum l-ati defini trebuie sa intelegem aceasta regula a universului care nu tine cont de nici o religie. Va doresc sa fiti o lumina pentru cei din jurul vostru intr-o lume atat de incarcata de nedreptate si rautate.

 

Citeste si https://reportajelive.wordpress.com/2014/02/23/cum-am-invatat-eu-sa-pun-bani-deoparte/

Anunțuri