Marker-ul si puiul de tigan

Posted on 22 Septembrie 2014

27


file5601348715744  Intr-o mana tin laptopul, in cealalta cheile si o mapa. Sacoul sta stramb pe mine, cravata ma strange de gat dar sunt hotarat si cu o privire fixa ma grabesc sa ajung la o intalnire cu echipa de regional marketing. In timp ce ma deplasam cu viteza luminii imi suna telefonul a 117-a oara pe ziua in curs asa ca trag de laptop, trag de mapa, indrept telefonul spre ureche si brusc il scap. Il scap si nu numai ca il scap dar in cadere, din graba in care eram ii dau si o traiectorie interesanta printr-un sut ca la loviturile de penalizare mai-mai sa sparg un geam. Injur, ma opresc, ii adun carcasa dintr-o parte, cartela din alta sub privirile ironice ale trecatorilor. In sfarsit ma uit la el si stupoare….nu are nici o zgarietura. Imi spun ca e bun si Samsung-ul asta la ceva. Dar lucrurile nu sunt simple si viata are un simt al umorului ciudat, ironic uneori, asa ca dupa cateva ore ma aflu cu telefonul in gura aplecat sa ma inchei la sireturi si din nou il scap de data asta de la nici 30 cm. Asa cum ati ghicit praf s-a facut.

In aceste circumstante ajung seara intr-un mall sa imi cumpar un alt telefon. Intru intr-un magazin Vodafone si stau…si stau…Cateva persoane sunt in fata mea. In magazin intra si doi tigani palariosi cu un copil de 5-6 ani. Era oricum destul de multa galagie dar cand au intrat si tiganii in magazin lucrurile au scapat de sub control. Au scapat de sub control datorita copilului , un pusti aproape blond cu ochii mari, negri, frumos foc. Nici bine nu a intrat ca s-a repezit la un balon, dupa care la toate telefoanele intrebandu-i entuziasmat ceva pe cei cu care era. Instinctual lumea isi pipaia gentile si isi aduna portofelele de pe birouri. Trec cateva minute in care copilasul curios trage de toate telefoanele de pe panou. I se vedea entuziasmul si era evident ca le cere celor doi sa ii cumpere un telefon. In cele din urma tiganii sunt abordati de o domnisoara consultant nu neaparat din dorinta de a avea o discutie cat mai ales de a fi cu ochii pe ei.

A urmat apoi o scena care pe mine m-a miscat si m-a facut sa imi pun unele intrebari. Este genul acela de intamplare pe care simti nevoia sa o spui cuiva si pe care o tii minte multa vreme. Sunteti liberi sa credeti ce vreti insa asupra mea a avut un impact emotional puternic .

Asteptam intelegator convins ca domnisoara va scapa repede de tigani si ma va prelua. Fara sa vreau urmaresc intreaga discutie. Tiganii se duc la birou si discuta cu domnisoara consultant despre o cartela cu minute internationale bla bla. Pustiul, un adevarat dracusor, se urca pe scaun si incepe sa traga de toate de pe birou si sa cante un cantecel. Tiganii incearca sa-l linisteasca iar consultanta isi aduna diferite lucruri de pe masa vizibil enervata. Discutia se termina rapid spre supararea pustiului care intelege ca nimeni nu ii va cumpara un telefon. Tiganii se indreapta spre usa si copilul este destul de mahnit. Unul din tigani discuta cu el si ii pune in mana un marker. In acel moment consultanta se ridica de la birou, se indreapta furioasa spre usa si ii cere ferm tatalui copilului markerul. Acesta se uita total surprins la ea. Copilul incearca sa ia markerul insa consultanta aproape il smulge din mana tatalui, acuzandu-l ca a luat markerul de pe biroul ei. Lumea se uita ca la circ.Apar si doi agenti de la paza care erau cativa metri mai incolo si ii iau la intrebari tiganii. Acestia nu mai par asa siguri pe ei si bat in retragere sub privirile furioase si injuraturile printre dinti ale audientei. Copilul incepe sa planga si din salopeta cu buzunare mari ii cade o carticica de colorat pe jos. In cele din urma tiganii pleaca si il aud pe tatal copilului linistindu-l “lasa taticule ca iti cumpar altul. Scena se consuma rapid si eu ma asez pe scaunul aceleiasi consultante. Furioasa aceasta pune markerul pe birou si imi spune” Scuzati-ma va rog, ati vazut ce tupeu aveau ….sa ma fure asa pe fata ?!?”  Ii raspund si eu “ Da stiu…sunt satul de ei si ma gandesc cateodata ca am avea nevoie de un Antonescu” . Imi zambeste in timp ce cauta un cutter sa desfaca cutia noului meu telefon. Din neglijenta atinge cu mana tablia de sub tastatura si cad mai multe lucruri. Printre ele un marker identic cu cel de pe biroul ei. Ma uit la ea…se uita la mine…Trec doua secunde de tacere. E acelasi marker. Are doua identice. Realizeaza si ea ca era markerul copilului. Ezita o secunda dupa care spune sec “Asta e” . Ii arunc o privire cumplita, iau markerul si ii spun:

“ NU, NU ASTA E …”

Ies cu pasi mari din magazin, arunc o privire in jur si dupa scurta vreme ii localizez pe tigani. Ma duc dupa ei, ma apropii de copil si cu un zambet ii dau markerul inapoi si le spun “va rog sa o scuzati pe domnisoara”. Cu ochii mari, plansi copilasul se uita la mine mirat si in ochii lui negrii citesc o tristete care imi rupe inima.

Am ajuns acasa acum si primul lucru pe care l-am facut a fost sa va relatez aceasta intamplare. Nu ma intelegeti gresit. Am o parerea extrem de proasta despre aceasta populatie primitiva, needucata si ostila care ne-a facut de ras prin toata Europa. Sunt satul pana in gat de toti hotii , smecherii ,infractorii ,manelistii si opulenta cu care isi fac nuntile in centrul Timisoarei sau aiurea. Etnia aceasta este o plaga pentru Romania si am scris despre planul de tiganizare al Romaniei chiar pe acest blog AICI . Totusi un sentiment imens de mila m-a lovit privind lacrimile din ochii negri si jucausi ai acelui copil nevinovat. Nu vreau sa ma gandesc prin cate alte asemenea intamplari va mai trece pana la finalul vietii lui si ce impact emotional ar putea avea toate acestea asupra psihicului lui. Acel copil va fi un produs al mediului din care provine dar si al societatii care il va marginaliza ori aceasta societate suntem noi.

Dragii mei cititori , voluntar sau nu facem mult rau in jurul nostru si amprenta propriilor filtre ne impacteaza vietile noastre si ale celorlalti. Cui ii pasa acum ca un biet copilas s-a simtit neindreptatit si a fost privit cu ostilitate undeva intr-un mall neaintelegand ce are lumea cu el…

Sunteti liberi sa trageti propriile voastre concluzii si chiar as fi curios ce ganditi. Mi-e personal mi-e doar mila. Multa mila….

Anunțuri