Un meci este castigat cu mult inainte de lumina reflectoarelor

Posted on 9 Septembrie 2014

13


meci   Stau mic in banca si astept subiectele si examenul. Este cel mai important examen din anul 1 de facultate. Ma uit cu ura dar si cu admiratie la profesoara de matematici speciale. Este cea mai buna din Romania si stiu ca este ultima ei sesiune in Romania motiv pentru care majoritatea colegilor mei isi blestema ghinionul de a nu fi scapat de ea mai repede. Va pleca definitiv in Franta sa predea la o universitate renumita. O urasc studenteste pentru ca stiu ca doar 5-7% vor lua acest examen din prima. O admir pentru ca este o somitate internationala in matematica si unul din cei mai buni si mai duri profesori pe care i-am cunoscut. Nu am invatat nimic. Stiu multa matematica, dar nu am invatat nimic pentru acest examen. Prietenii, distractiile si fetele frumoase nu m-au lasat. Ma mustra constiinta si ma gandesc cu groaza ca nu sunt pregatit sa pierd. Ma gandesc cu cata admiratie vor fi priviti cei care vor lua examenul si ma gandesc cum o sa se uite la mine fostii colegi de liceu gandind “uite ba ca a picat la matematica marele olimpic”. Am venit totusi sperand ca printr-un noroc sa imi pice ceva ce stiu, dar sunt foarte nemultumit de mine.

Ma uit la colegul de langa mine. Un tip bine legat, pachet de muschi. Ma uit la palmele batatorite si imi dau seama ca e de undeva de la tara. Sigur pe el si modest, il cunoasteam de foarte putin timp. Cu grija deschide o agenda mica ferindu-se de ochii celorlalti. Trag cu coada ochiului si vad ca deschide agenda la o pagina cu titlul OBIECTIVE ANUL 19XX. Cu grija erau insiruite cateva obiective ale lui personale. Nu imi aduc aminte care erau celelalte dar unul din ele era “Sa iau nota 10 la examenul de matematici speciale”. Observ cum colegul meu bifeaza cu grija acest obiectiv in agenda lui inainte sa inceapa examenul. Ma uit foarte mirat la el si il intreb “Esti asa sigur ca o sa iei 10?”. Il vad cum un moment se pierde, se fastaceste stigherit de faptul ca i-am vazut agenda si dupa cateva secunde imi spune cu un zambet timid, printr-o fraza pe care nu o s-o uit niciodata:

“Un meci este castigat cu mult inainte de lumina reflectoarelor”

Anii au trecut. Eu am picat acel examen cu brio. Intr-o zi in goana spre dezvoltarea personala mi-a picat in mana o carte unde am citit cu suprindere un experiment extraordinar facut prima data la Yale in 1953 si repetat in 1979 la Harvard. O sa va relatez pe scurt despre acest experiment:

In 1953 la Yale un renumit professor a avut ideea sa faca un studiu simplu care consta intr-o intrebare simpla, intrebare care a fost pusa tuturor studentilor:

 

“Have you set clear, written goals for your future and made plan to accomplish them?“

 

Structura raspunsurilor a fost urmatoarea 84% din studenti au raspuns ca nu au obiective clare si ca deocamdata vor sa termine facultatea vazand ei dupa ce vor face, 13% au raspuns ca au obiective dar nu le-au scris nicaieri si doar 3% au raspuns ca au obiective si ca le-au scris intr-o agenda personala. Dupa 10 ani de la studiu cineva a avut ideea de a vedea ce s-a intamplat cu cei care au raspuns la studiu. Unii nu mai erau in tara, altii murisera insa au reusit sa gaseasca mare parte din ei. Au analizat succesul lor din mai multe perspective – financiar, viata familiala, professional, social si rezultatele au fost atat de surprinzatoare, incat studiul a fost repetat ulterior la mai multe universitati din lume. S-a constatat ca cei 84% duceau o viata normala, aveau un job, unii aveau familie – altii nu, unii castigau mai bine altii in medie. Nu era nici o diferenta fata de americanul mediu absolvent de facultate. Surprinzator a fost ca cei 13% (cei care au raspuns ca aveau obiective dar nu le-au scris nicaieri) erau oameni de succes, aveam o viata mult mai implinita pe toata planurile decat cei 84% si castigau financiar cam cat castigau cei 84% cumulat. Ei bine ceea ce este incredibil in acest studiu este ce s-a intamplat cu cei 3%. Spre deosebire de ceilalti 97%, acestia nu au fost greu de gasit pentru ca aveau un success extraordinar. Cei 3% care au raspuns ca au setate niste obiective si le-au scris pe undeva erau chiar definitia succesului. Reusitele lor erau extraordinare pe toate planurile, aveau familii fericite, erau inconjurati de prieteni si ceea ce a facut ca acest sudiu sa fie atat de cunoscut in lume si repetat este faptul ca cei 3% castigau de 10 ori mai multi bani decat ceilalti 97% cumulat.

    M-am intrebat si eu la cate vise nu am renuntat, cate sperante mi-au murit, cate idei bune nu mi-au fost trantite in praf… mi-am adus aminte de toate dezamagirile, de lupta continua de a ma depasi si de a ma elibera. Azi ma gandeam ca am devenit prea moale si ca am uitat ce imi doresc cu adevarat si de aceea am scris acest post ca sa imi aduc aminte ca fac parte din cei 3%. In viata inerent vin si necazuri. Ma refer la acele lucruri cu adevarat negative care iti pot face viata un cosmar, care te afecteaza masiv emotional. Se spune ca uneori ajungi sa iubesti si sa valorizezi prezentul mai ales dupa ce ti-ai dat seama ca poate fi mai rau. De obicei acest “mai rau” inseamna o problema de sanatate, financiara, o despartire sau un alt esec important. Cand viata te tine in corzi cu multe probleme ajungi sa te resemnezi si sa te bucuri cu ce ai doar pentru  liniste. Ei bine dragii mei, atunci poti fi sigur ca ceea ce urmeaza este moartea viselor. In momentul in care inveti sa traiesti cu ce ti se ofera, in momentul in care nu mai visezi si nu mai lupti pentru nimic, in momentul in care iti doresti doar liniste si o viata tihnita ai pierdut batalia. Da stiu ca poate parea dur dar mai mult de 97% din populatia planetei este resemnata… si-a aruncat visele la gunoi… este invinsa de propria mediocritate si de propria renuntare. Uitati-va in jurul vostru si vedeti cati sunt ratati, cati isi ingroapa zilele in relatii nefericite si in joburi mizere, in alcool  uitand cine sunt si ce putere imensa au de a-si decide viata.

Mai imaginati-va ca noi suntem o barca pe un ocean. Pe orice ocean daca navighezi suficient cu siguranta vei intalni si furtuni. Important este ce faci in acele furtuni. Ce faci, draga cititorule? Tii directia si te lupti cu valurile mergand in continuare pe drumul tau sau te arunci pe fundul barcii spunandu-ti “du-ma barca unde vrei numai sa nu mai intalnesc furtuni pentru ca sunt prea mult pentru mine si nu pot suporta asta”. Va spun toate acestea pentru ca scrierea obiectivelor este doar un prim pas spre controlul propriei existente.

Va doresc sa fiti puternici, sa fiti nebuni si sa luptati pentru visele voastre in fiecare zi.

Aaa era sa uit… poate va intrebati ce face studentul acela modest de la tara de undeva de langa Bistrita. Ei bine recent am citit intr-un ziar ca este unul din romanii de success din Silicon Valley. Nu scria nimic de viata familiala, de prieteni, de cat de sanatos este, dar mai aveti vreo indoiala ca este un om implinit pe toate planurile?

Si inca ceva… doua carti interesante: “What they don’t teach you at Harvard Business School” scrisa de Mark McCormack si “Goals” by Brian Tracy

 

Si daca mai aveti rabdare, cititi si “Despre DASEIN cateva ganduri”