Cum am invatat sa pun bani deoparte

Posted on 23 Februarie 2014

52


       Eram un pustan foarte tanar, aflat la varsta cand capul iti umbla numai dupa fete si distractie. De un an de zile incepusem sa fac bani scriind coduri pentru diferiti clienti luati de pe rentacoder. Poate unii din voi isi mai aduc aminte de site-ul acela. In sfarsit, castigam destul de bine, insa am hotarat atunci sa imi schimb viata si m-am mutat in Bucuresti. Pentru ca aveam sentimentul ca nu invat destul, am hotarat sa ma angajez intr-o companie mare care sa imi deschida alte perspective. Erau 600 de candidati pe un loc. Sa te angajezi atunci la acea companie era ceva fabulos, era visul oricarui tanar. M-au recrutat desi eram foarte tanar si cu putina experienta.

Primul salariu

Dupa prima luna am primit si primul salariu format din parte fixa si bonus. Erau foarte multi bani pentru Romania. Imaginati-va ca la acea vreme din 10-15 salarii imi cumparam un apartament in Bucuresti. Am crezut ca e o greseala si ca mi-au virat mai multi bani. Fiind un tip corect, ma duc la seful meu de atunci si ii spun ca e o greseala cu salariul meu. Acesta mirat, verifica in calculatorul lui si imi spune cu un aer trist “Intr-adevar, ai castigat destul de putin. O sa verific de ce ai primit doar o parte din bani. La prima vedere se pare ca s-a calculat proportional, neavand o luna intreaga de lucru”. Ok… 🙂

Si atunci a inceput totul….

Bani deoparteCa intr-un carusel, ziua lucram la compania la care ma angajasem, noaptea lucram pe fus orar invers cu clientii mei din SUA si in pauze bateam cluburile de fitze din Bucuresti. Au urmat doi ani nebuni in care nu am stiut cand e zi sau noapte. Castigam foarte multi bani din job si din proiectele mele. Nu stiu daca ati trait vreodata acea euforie dar efectiv nu reuseam sa cheltuiesc cat castigam intr-o luna, desi mancam exclusiv la restaurante scumpe, stateam cu chirie si imi cumparam orice imi trecea prin cap. Eram ca un copil lasat singur intr-un magazin de jucarii. Cum toata viata mea de pana atunci fusese marcata de multe lipsuri, acum experimentam orice. Experimentam parfumuri exclusiviste, shopping la Viena, vacante in afara tarii dar si multa, multa munca.
Au trecut doi ani dar in acesti doi ani am trait si m-am distrat cat poate s-au distrat altii intr-o viata. Eram doar un pustan sarac care ajunsese sa castige foarte bine, insa nu stia ce sa faca cu banii . Intr-o dimineata m-am vazut cu un prieten al meu pe o terasa. Veneam direct din club, eram mahmur si ma uitam plictisit la omul zambitor si fresh din fata mea. Imi spunea ca isi da demisia. Ma anunta ca incepe o afacere proprie, o firma de publicitate. L-am intrebat cu ce bani. Mi-a spus atunci ca si-a strans 50.000 USD. Am fost socat – am facut un calcul in minte si DA- era plauzibil. El era un tip mai linistit, muncea enorm ca si mine si nu era in cercul meu direct de party people. Din provincie ca si mine, stia si el ce inseamna lipsa banilor si totusi el si-a strans aceasta suma, cu care a ales sa porneasca pe un alt drum. In mintea mea s-a produs un cutremur. Credeam ca esenta lucrurilor este sa traiesc ca in filme, sa am o gasca mare cu care sa merg la ski sau sa am o iubita deosebit de frumoasa. Dupa ce am vorbit cu el m-am dus la bancomat si am verificat cati bani am pe card. Era prima data cand faceam acest lucru in ultimii doi ani. Mai aveam echivalentul a 1500 USD. Dupa doi ani de munca nebuna, dupa doi ani in care am castigat poate mai mult decat parintii mei in intreaga viata eu mai aveam 1500 USD, stateam in chirie si… da, partea buna era ca ma distrasem. Privirea mi-a ramas fixa pe trotuar si cu cardul in mana in fata bancomatului mi-am adus aminte ca imi jurasem ca nu o sa fiu sarac niciodata, ca imi jurasem ca voi face totul sa reusesc. Pierdusem doi ani si nu imi era deloc usor sa accept ca lucrurile scapasera de sub control.

Primul pas

Am incercat sa imi pun bani deoparte. Problema a fost ca nu era usor sa renunt la stilul de viata avut pana atunci in care cheltuiam enorm. Imi puneam o suma de bani deoparte si inevitabil pe la jumatatea lunii intram in ea. Prima data luam din bani 100 USD, asa… ca sa am la mine, dupa care inca 100 si la finalul lunii ramaneam iar cu praful de pe toba. Luni de zile m-am luptat cu mine si nu reuseam. Cand totusi “invingeam” o luna sau doua si ma tineam de plan, intervenea sigur o excursie, o fata frumoasa pe care trebuia sa o impresionez, o noua pereche de schiuri si uite-asa o luam de la capat. Dupa vreo 8 luni eram foarte nemultumit de mine si desi sunt o persoana foarte disciplinata nu reuseam sa ma disciplinez financiar. Atunci mi-am facut un plan prin care sa castig mai mult.
Asa am ajuns pe bursa. Intr-adevar am castigat foarte mult astfel. Bursa devenise cumva sistemul meu de economisire. La un moment dat am pierdut o suma frumusica si mi-am dat seama ca trebuie sa fac lucrurile altfel. In continuare nu reuseam sa nu intru in bani. Am inceput sa nu ii mai tin pe card ca sa nu mai fie usor accesibili. Ma pacaleam pe mine insumi facand depozite in banci greu accesibile,departe de rutele mele zilnice, si refuzam orice acces online la ei. A fost o lupta extraordinara cu mine. In cele din urma m-am hotarat sa iau un credit si sa fac ceva cu el in felul acesta fiind obligat ca o parte din bani sa ii restitui lunar in timp ce beneficiam de bunul achizitionat. Ei bine ce credeti ca am facut cu creditul? Da, ati ghicit! Mi-am luat o masina scumpa . Cheltuielile au crescut si mai mult si mai aveam si creditul. Eram extrem de nemultumit de mine insumi. Copil naiv, mi-am luat creditul in lei si m-am trezit ,dupa 6 luni, ca am rata lunara dubla. Am fost nevoit sa scot banii de pe bursa si sa platesc o parte din el pentru ca ma enervasem cumplit. De atunci nu am mai calcat niciodata in BCR. Pana la urma am facut un efort sa imi platesc creditul si am ramas cu masina. Problema era ca intre timp pretul masinii scazuse la mai putin de jumatate si din toata experienta aceasta ramasesem iar fara bani, cu chirie, cu masina scumpa si cheltuieli de intretinere mari.

“imi iau credit pentru ca eu nu reusesc sa pun bani deoparte”

Avand deja o experienta in spate mi-am dat seama de doua lucruri:
1. Am facut alegeri foarte proaste atat cu masina cat si cu creditul, pentru ca niciuna dintre ele nu imi aducea bani.
2. Am realizat ca acel cliseu “imi iau credit pentru ca eu nu reusesc sa pun bani deoparte” este cel mai prost lucru pe care il poti face. Daca nu reusesti sa iti pui macar 10.000 de euro deoparte nu te baga niciodata la nici un credit pentru ca sigur vei suferi enorm. Mi-am mai dat seama ca imi lipseste o cultura financiara solida. Mi-am dat seama care e diferenta dintre pasiv si activ. Am luat masuri imediat.
Am inceput sa citesc enorm in aceasta zona ca sa imi formez o cultura financiara. Am devorat biblioteci despre bani, scheme financiare, fonduri de investitii, depozite, strategii de investitii etc. Am avut un moment in care il consideram geniu pe Kiyosaki. Dupa care mi-am dat seama ca nu rezonez intru totul cu el. Am fost nevoit sa experimentez toate acestea, ca sa-mi dau seama intr-un tarziu, cat e de simplu de fapt, sa-ti pui bani deoparte. Am realizat ca oricine poate economisi indiferent de studii sau venituri.
De atunci mi-am dezvoltat propria schema de economisire si de ani de zile nu ma abat niciun milimetru de la ea, indiferent cat de mult sau putin castig. O sa va povestesc intr-un alt post despre asta, insa pana atunci concluziile mele sunt:

• Nu conteaza cati bani castigi. Ca sa pui bani deoparte nu conteaza ce venit ai. Multi oameni gandesc “daca nu castig suficient cum sa pun bani deoparte?”. Lectia pe care am invatat-o eu este sa pun bani deoparte, indiferent cat castig – mult sau putin;
• Daca la un moment dat nu am mai castigat cat castigam inainte, am invatat sa imi redimensionez rapid cheltuielile pe noua structura a veniturilor, insa pastrand planul de a pune bani deoparte in orice situatie;
Este foarte important sa ai o rezerva – oricand se poate intampla ceva. Daca nu ai o rezerva esti victima in mod sigur. Recent am facut niste investitii care m-au lasat fara cash. Am jucat foarte riscant si nu ma simt deloc bine acum, pana nu imi reconstruiesc plasa de siguranta. De aceea anul acesta mi-am anulat orice concediu si am stopat orice cheltuieli inutile. Lectia este ca pana nu ai o rezerva serioasa anuleaza orice cheltuiala inutila – concedii, haine, electrocasnice etc;
A pune bani deoparte inseamna disciplina. Daca nu o ai atunci ti-o faci. Mie mi-a trebuit un an ca sa ma disciplinez financiar si am facut foarte multe greseli. De ce nu poti sa fii disciplinat si sa iti faci obiceiuri bune? Atunci iti meriti soarta si vei ingrosa randurile celor care traiesc de pe o zi pe alta.

Intr-un post urmator o sa va spun cum fac eu sa pun bani deoparte concret. Am un pattern pe care il folosesc in orice situatie si functioneaza. Pana atunci daca aveti timp si chef va recomand o carte simpla, ca o poveste. Daca citeam cartea de care va spun la 15 ani poate ca acum eram in alta parte sau poate ca nu eram pregatit sa inteleg lucrurile in acest fel. Oricum va recomand George S. Clason- “Cel mai bogat om din Babilon”

Citeste si https://reportajelive.wordpress.com/2013/01/18/siguranta-marea-iluzie/