Varu’ de la Urziceni sau triumful gogosilor

Posted on 8 Mai 2013

12


       donutNu mai raspund de o vreme la telefon la numere necunoscute. Numarul meu a ajuns un fel de telefon public si am ajuns sa fiu sunat din partea unui cunoscut care este prieten cu nush care cunoscut al meu …ma rog .

      In acea zi un numar ma agasa de vreo doua ore. Prins in niste calcule si statistici uitasem pe ce lume sunt. O colega intra in birou si imi spune sa o scuz dar e o problema mai delicata si evident stingherita  imi explica “Poate parea o prostie dar te cauta un domn care sustine sus si tare ca e varul tau de la Urziceni”. Ce var de la Urziceni ?!? Eu nu am nici un var la Urziceni imi spun eu contrariat… Colega imi explica ca a chemat paza pentru ca individul sustine ca nu pleaca de aici pana nu vin eu sa vorbesc cu el pentru ca…”Acum s-a ajuns , e mare sef  si nu mai  raspunde la telefon dar pe vremuri eu l-am  invatat sa bea bere cu furtunul”.Hotarasc pe loc sa vad despre ce e vorba mai ales ca era un pic de taraboi . Pe drum colega imi spune sa am grija ca e un tip foarte bine facut , inalt si ca nu pare nebun insa pare pus pe glume. In sfarsit ajung sa dau ochii cu un vechi prieten , fost coleg de liceu , un munte de om nebun si vesel cum rar am vazut . Si brusc mi-a cazut fisa – in liceu mergeam noi intr-un bar la care ii ziceam “urziceni” pentru ca avea preturile cam “urzicate” . Colegii priveau inmarmuriti scena si chiar au crezut ca suntem verisori . Nu stiu ce impresie si-au facut insa eu chiar m-am bucurat sa il revad pe acest urias, in trening si vesel nevoie mare.

       Am iesit pe loc cu el intr-un restaurant destul de select in centru. Nebunul de prieten radea cu gura pana la urechi si ca pe vremuri ma facea sa rad si eu cu lacrimi cu fiecare vorba. In sfarsit am surprins privirea chelnerului fixata pe treningul lui spre veselia si mai mare a prietenului meu. Probabil bietul om nu era obisnuit sa vada in restaurantul lui de fitze  indivizi in trening si galagiosi.  Prietenul meu, razand cu gura pana la urechi imi spune “ sa vezi ce reactie are asta cand o sa comand o mamaliga cu branza si o tuica” . Spre disperarea chelnerului chiar asta a comandat criticand branza care nu era ca la el la stana si facand multe alte glume.

          In sfarsit din gluma in gluma ajungem si la lucruri mai serioase. Imi spune ca s-a lasat de facultate in anul doi si ca a plecat in Germania unde a lucrat ca sofer, ca bucatar si in cele din urma ca …programator cativa ani si chiar a condus un mic department IT  intr-o multinationala. Tipul intradevar era foarte destept si imi aduc aminte ca fusese chiar la cateva olimpiade de matematica la vremea aceea . Nonconformist cum il stiam nu m-a mirat deloc trecutul lui profesional. Il intreb cu ce se ocupa acum si imi spune ca se ocupa cu…. “trait viata”. Imi povesteste ca dupa o vreme satul de corporatii si de programare si-a deschis un business din care face cam 10-15000 de euro pe luna in medie – adica suficient cat sa isi intretina nevasta si copilul . Sunt chiar curios cum face el atatia bani pe luna si primesc un raspuns socant

“ Vand gogosi in Germania si Austria”

– Cum adica vinzi gogosi in Germania ? intreb eu contrariat

– Pai foarte simplu fac gogosi si le vand. Am trei rulote , ma duc pe la targuri si expozitii , inchiriez un stand si vand gogosi , imi explica el cu un zambet labartat

– Si faci din asta atat de multi bani ?

– Da. O gogoasa o dau cu 3 euro si am coada . Ai vazut cum sunt targurile alea nemtesti nu ? Martipan , turta dulce,mere coapte  etc . Cand ma duc eu in targ si incep sa incing uleiul si sa coc gogosile crede-ma reportaje ca lasa neamtu’ tot si da navala . Lesina de pofta daca nu baga o placinta sau o gogoasa de la mine. Cu reteta lui bunica-mea, Dumnezeu s-o ierte, cuceresc Europa.  Sunt zile cand vand mii de bucati . Fa un calcul cam cat inseamna la 3 euro bucata . In decembrie la un targ de Craciun am facut 60.000 euro profit. Eu rad , glumesc cu ei, dansez si fac show cand le vand gogosi . Se aduna lumea ca la circ . Cateodata cand sunt in forma ma imbrac cu costumul de ratoi si se sta la coada la gogosi si jumatate de ora . Am trei rulote care circula dar nu lucrez decat vreo 60-80 de zile pe an in rest imi traiesc viata. Lucrez de placere, sa ma distrez si sa fac oamenii sa rada.

       Sunt cu gura cascata. Ma gandesc si eu la sedintele mele prelungite, la programul infernal si la tot stresul pe care il traiesc zilnic. Ma uit la omul din fata mea vesel , relaxat si realizez ca poate uneori lucrurile sunt mai simple decat le gandesc eu. Ma despart de el cu zambetul pe buze insa ingandurat. Multa vreme dupa ce a plecat am ramas privind in urma dubei albe cu un ratoi pe ea si cu numere de Germania din care inca razbateau farsele lui Buzdugan si rasetele prietenului meu…..

Citeste si „Pescarul si milionarul”