Oare trebuia sa imi fi dat demisia ?

Posted on 17 Ianuarie 2013

13


Este memorabila urmatoarea poveste despre care se spune ca ar fi adevarata . Se spune ca la un moment dat Jack Welch ar fi angajat un tanar director  foarte inteligent. Noul director a implementat o idee care s-a dovedit proasta si compania a pierdut milioane de dolari . In momentul in care dezastrul a fost iminent , directorul respectiv s-a prezentat in biroul batranului  Jack cu demisia in mana . Cu capul in pamant acesta si-a cerut scuze pentru esec si a cerut sa ii fie aprobata demisia . Se spune ca atunci batranul Jack s-ar fi apropiat de el , i-ar fi pus o mana pe umar si privindu-l in ochi  i-ar fi spus urmatorul lucru :

“ Dragul meu…demisia ? Cine a vorbit de demisie ? Tocmai ti-am platit cel mai scump training din lume „

Dimineata devreme . Sedinta .

Intru in sala de sedinte . Zambesc , salut cu entuziasm si incep sa imi pornesc laptopul . Deodata realizez ca toti se uitau ciudat la mine. O colega ma intreaba pe un ton compatimitor  “ Esti bine ? “ si  brusc am realizat ca ceva important s-a intamplat. Ma uit contrariat in jur :

“Imi spuneti si mie va rog  despre ce e vorba ?”

   demisia  Un coleg imi arunca un ziar . Un articol mare din ZF explica cum concurentul nostru principal  a lansat o aplicatie inovativa care  are un success extraordinar . Aplicatia va fi preluata si de celalalte tari in care activeaza concurenta . Citeam articolul in timp ce toti colegii se uitau la mine foarte  atenti sa imi vada reactia . Probabil s-ar fi asteptat sa plec trantind usa , sa ma dau de pamant , sa izbucnesc in lacrimi sau chiar sa imi dau demisia .

Iata ce s-a intamplat …

Anul trecut in ianuarie am cunoscut intr-un cadru de business un tip din Bucuresti care are niste afaceri in domeniul hotelier . Domnul de care va spun este genul “bad boy” , a avut o viata tumultuoasa in afara Romaniei si cu banii produsi face acum turism in Bucuresti si Delta cu niste hoteluri cunoscute . Cautand solutii tehnice pentru businessul lui si discutand cu el, mi-a venit o idee, dupa parerea mea geniala , a unei aplicatii intr-un domeniu conex. Si m-a luat valul , am facut proiectul , am facut niste simulari . Am mai discutat si cu niste prieteni de la care am luat parti din software-ul necesar si a iesit o minune de aplicatie . Victorios ma duc cu aplicatia si proiectul , predictii financiare etc ma duc la numarul doi din firma big boss sa ii arat “minunea” . Se uita big boss la ea , nu prea intelege care e ideea , ma trimite pe la juridic sa vedem ce implicatii legale are ( lucram cu date personale ale clientilor) , ma mai trimite pe la tehnic ( aveam nevoie de resurse huge de prelucrare a datelor ). Pe scurt ma lupt , explic in zece departamente , trag de toti , trag de bugete , trag de financiar , trag de juridic , organizez meetinguri sa ii fac sa inteleaga etc . La un moment dat  dupa multe insistente big boss imi spune ca nu I se pare o idee fezabila economic . Parca mi-a dat o palma – aveam estimari  de venituri si calcule facute si el imi zicea ca nu e fezabila asta dupa ce ma luptasem cu toti sa Ii fac sa inteleaga. In sfarsit nu aveam prea multe optiuni . Sa pun eu singur in practica asa ceva era imposibil . Era un serviciu cu valoare adaugata pentru clientii existenti , era o aplicatie mare consumatoare de resurse si care necesita sute de mii de euro investitii si cu implicatii diverse. Am parcat ideea pentru moment desi dupa calculele mele investitia se amortiza in doar 2 luni . Toata lumea stia cat m-am batut pentru ideea aceea si cat am crezut in ea . Toata lumea stia ce “flit” mi-am luat pe ea .

De aceea, acum cand in ziare scria de ideea mea, cum ca este  implementata de competitie si de succesul extraordinar al acesteia, toata lumea se astepta sa reactionez destul de dur . Dar de ce as face-o ? Ca este o pierdere ? Da …este o pierdere atat pentru minunata companie ..cat si pentru mine . Probabil ca  daca lucram intr-o alta tara ( sa zicem SUA) , probabil ca daca aveam un sef mai vizionar , probabil ca daca eram lasat sa o implementez , probabil ca daca primeam suport ….probabil ca acum eram milionar in dolari sau poate  coordonam dezvoltari speciale de aplicatii in cine stie ce headquarter. Dar …sa fim realisti – m-am nascut in Romania si aici totul este mai greu .

Mai mult, acum acest “big boss” ma priveste cu un fel de ura pentru ca imaginea lui a fost sifonata in fata echipei , pentru ca are impresia ca informatia s-a scurs la competitie ( desi o putea scurge orice individ din cei cu care discutasem) si pentru ca altii au vazut succesul si profitul acolo unde el  a spus „NU” . La fel de bine as putea sa il suspectez eu pe el pentru ca el era singurul care stia chiar toate informatiile . Sincer eu nu cred ca  s-ar fi dus la competitie . Cred doar ca este un tip lipsit de viziune si cred ca e suficient de inteligent sa realizeze asta .

In lumea aceasta sunt doua tipuri de manageri de succes . Sunt managerii cu o viziune extraordinara care trag dupa ei intreaga companie ( gen Steve Jobs, Zuckerberg ) si mai sunt managerii facilitatori care lasa lucrurile sa fiarba , care lasa ideile sa circule si le sustin chiar daca nu le inteleg . Ati auzit vreodata de Kun Hee Lee ? Ei bine omul acesta conduce prin facilitare cel mai mare business de electronice din lume -Samsung. Restul si sunt foarte multi din pacate ,sunt cei care nu isi inteleg menirea si care nu vor lasa niciodata nimic in urma lor.

Diferenta intre un middle manager si un CEO nu este data de nivelul cunostintelor de management sau de scolile facute , diferenta este data de viziune . O viziune proasta , o slaba intelegere a afacerii si un filtru pus ideilor nu duce decat la faliment . Uitati-va la Nokia de exemplu . Nokia este aproape in faliment si convingerea mea este ca va falimenta . Toate acestea se datoreaza unui  management lipsit de viziune care a facut greseli dupa greseli . Credeti ca la Nokia nu au fost oameni care s-au opus strategiei gresite ? Sunt absolut sigur ca au fost sedinte foarte aprinse , scandaluri interne asa cum sunt sigur ca au fost indepartati oamenii care aveau o alta viziune .

Concluzia

Nu mi-am dat demisia , nu am plans …nici macar nu m-am suparat prea tare . Nu stiu nici eu de ce dar parca nu prea imi pasa . Am crezut enorm in ideea aceea dar m-am repozitionat si am invatat .  Am invatat , mi-am impus si mi-am inscris in ADN ca niciodata nu o sa fac ca manager aceleasi greseli . Niciodata nu o sa las vreo idee buna sa se piarda . Poate din zece  idei se dovedeste viabila una singura  , poate din 1000 de proiecte ai o rata de succes de 10% , nu conteaza . Conteaza felul in care se formeaza oamenii din subordinea ta , conteaza sa nu pui filtre acolo unde nu intelegi . Si mai e ceva ce mi se pare foarte important . Niciodata nu o sa imi asum meritele si succesul pentru o idee a  unui om din subordinea mea . Asta a fost lectia invatata de mine 

Zilele trecute am primit un mail prin care am fost anuntati direct de CEO ca seful despre care va spuneam va pleca din companie – nu din motivul expus aici .L-a dat afara si nu stiu exact toate motivele. Intr-un fel e mai bine pentru mine pentru ca incepuse sa ma suspecteze ca eu  as fi transmis mai departe  ideea la competitie dintr-o  frustrare personala ( o prostie imensa binenteles) . Oare in momentul in care vezi ca ai gresit nu ar fi oare mai logic sa te uiti in ograda ta ? Daca as fi fost in locul lui ma uitam la mine insumi si invatam ceva in loc sa suspectez oamenii din subordine ca furnizeaza informatii competitiei .

Viata merge inainte …

Citeste si Doi candidati. Interviu pentru un job

Anunțuri