Copil bogat.Copil sarac

Posted on 9 Ianuarie 2013

16


copil bogat copil sarac    In goana dupa dezvoltare personala am devorat biblioteci de literatura motivationala , de psihologie,  am studiat modelele de succes din jurul meu , am facut ce am putut sa am si eu succes asa cum mi l-am definit eu. Crescut si educat in cultul  muncii am crezut intotdeauna ca succesul are in spate munca asidua , nopti nedormite, o viata de lupta cu propriile slabiciuni si propriile limite . In toata literatura beletristica eroii de success trec prin mari incercari , se lupta cu sisteme , cred cu pasiune in anumite idei.Am crescut si eu in aceeasi nota alergand toata viata intr-o competitie catre …visele mele. Cu timpul mi-am dat seama ca visele mele sunt adevarata avere si ca viata este doar un drum in evolutia personala.

Nu , nu am nici o indoiala  ca sunt oameni in lumea aceasta care ca intr-o poveste isi “smulg” succesul de la viata indiferent de conditii . Sunt sigur acum ca sunt oameni care se pot ridica din orice mediu , care ei insisi sunt o forta extraordinara, care se consuma si se arunca cu nebunie si pasiune in viata. Oamenii acestia sunt rari dar nu atat de rari cum suntem noi educati sa credem…

Un pic despre mine

Am crescut intr-o familie de oameni obisnuiti , mai saraca decat media din Romania . Parintii mei oameni simpli au inteles doua lucruri din viata asta. Mostenirea mea de la ei a fost formata din doar doua lucruri care se pot rezuma intr-o singura fraza “fara ambitie si fara educatie nu ai cum sa ai success” .Asta au inteles ei de la viata si aceasta a fost cea mai importanta lectie pe care am primit-o alaturi de un sistem de valori …in sensul  “taranesc”  conform caruia cinstea si cuvantul sunt mai presus de toate .Mi-ar fi placut sa primesc o educatie financiara , mi-ar fi placut sa primesc un start financiar mai bun, mi-ar fi placut sa isi fi permis macar sa imi plateasca macar biletul de avion spre SUA atunci cand mi s-a oferit o bursa de studii in New Jersey in anul doi de facultate. Nu si-au permis din pacate saracii. Eu am ramas in tara cu vise spulberate , cu ochii in lacrimi in timp ce alti colegi mai putin inteligenti ca mine au plecat. Atunci se pleca foarte greu cu bursa in afara tarii.Asa erau vremurile atunci – erau vremuri dure si cred ca si acum sunt la fel…

De fapt vreau sa va povestesc despre o cotitura din viata mea …

Aveam 20 de ani . Terminasem liceul pe locul doi ca medie si cu nota cea mai mare la bacalaureat. Eram sportiv de performanta si constant obtineam medalii la concursurile nationale . Aveam bursa de merit la o facultate foarte serioasa , una din putinele in care se facea cu adevarat scoala in Romania. Eram un fel de rege in mica mea lume.

Intotdeauna am avut un fel de….alergie la copiii de bani gata. Ma iritau cumva pustanii aia pufosi , cu masini scumpe si de foarte multe ori cu preocupari puerile. Lumea mea era dura , spartana. Impreuna cu prietenii mei ii priveam cu un fel de zambet dispretuitor in coltul gurii. Nebuni si saraci credeam cu disperare in sansa noastra si munceam pentru visele noastre.

Intr-o zi a murit bunica mea. Ne-a lasat mostenire o casa in centrul unui oras mare . Din pacate succesiunea era foarte complicata cu multe parti implicate. Am hotarat atunci sa o vindem. Eu fiind cel mai inteligent dintre toti cei implicati am preluat negocierile , gasirea clientilor si relatia cu agentiile desi aveam doar 20 de ani .

 Si atunci am mai invatat ceva…

In curtea casei intra un tanar inalt solid,blond foarte frumos insotit de o fata bruneta extraordinar de frumoasa . Incep sa vorbeasca in engleza . Am inceput sa povestim. Erau interesati de casa. Foarte relaxati , zambitori negociau natural pretul , politicosi si foarte inteligenti. Am negociat foarte dur . Eram un copil sarac si ma bateam pentru fiecare dolar. Initial au plecat fara sa ajungem la un acord .

Ne-am vazut dupa cateva zile din nou si din nou am discutat de data asta in prezenta mostenitorilor care nici unul nu intelegea macar engleza. In cele din urma cu un zambet larg tanarul accepta pretul meu. Am ajuns cu aceasta ocazie sa ne cunoastem mai bine si sa ne imprietenim. Tanarul despre care va povestesc era CEO – mda CEO la unul din cei mai mari producatori de curele din Europa – o companie germana cu traditie . Avea doar 24 de ani. Era fiul fondatorului companiei respective si conducea afacerile ( fabricile) din Romania si Bulgaria ale grupului .

Initial l-am catalogat ca fiind unul dintre acei copii de bani gata cu care eram eu obisnuit. A fost socant pentru mine sa realizez ca omul  din fata mea era cel mai inteligent om pe care l-am cunoscut. In timpul  petrecut cu el a discutat in patru  limbi diferite inclusiv rusa cu diferiti furnizori ai fabricilor lui. La doar 24 de ani terminase studiile la Londra la o scoala de business foarte cunoscuta si preluase toate afacerile tatalui sau in zonele emergente inclusive China si Rusia. Ati avut vreodata sentimentul ca sunteti net inferiori unei anumite persoane ?  Ei bine eu da. In fata acestui om , vice-campionul Germaniei la caiac , vorbitor de 4 limbi straine si extrem de bogat si inteligent m-am simtit asa cum eram . Un amarat dintr-o tara din lumea a treia , cu o spoiala de cultura si studii , un pic arogant si cu un univers mic. Am realizat atunci ca bursa mea de merit nu valoreaza nimic , ca ambitia si vointa mea turbata de a-mi depasi conditia sunt doar exercitii si un fel de amprenta a mediului in comparatie cu organizarea si inteligenta acelui tanar . Am realizat ca eram un campion la mine in sat si nici macar acolo nu eram decat un baiat sarac si ambitios .Am realizat cat de primitiv eram cand la un moment dat trebuia sa semnez ceva si nici macar nu am stiut sa deschid stiloul imprumutat de el. Imi era cumva ciuda pe deschiderea si prietenia lui sincera complet lipsita de orice urma de aroganta sau superioritate . Omul din fata mea avea totul. Eu nu aveam nimic . Avea o educatie extraordinara din familie , avea foarte multi bani ( si acum are cifra de afaceri de zeci de milioane de euro numai in Romania) , avea o prietena extraordinar de frumoasa si o masina de top . Avea cam tot ce imi doream eu si in plus multa inteligenta, modestie si un bun simt extraordinar total incompatibile cu prejudecatile mele despre oamenii  bogati. Am ramas prieteni  o vreme , am discutat mult . Am trecut de la neincredere la admiratie . Aproape imi doream sa descopar ceva negativ la el . Nu am avut ce . Ne-am vazut de multe ori ulterior. Am ramas amici si acum desi vorbim rar. M-au  fascinat intotdeauna  cultura lui,  simtul umorului natural si mai ales modestia extrema . Domnul S. era si este un om extraordinar si sunt sigur ca o mare parte din ce este el acum se datoreaza tatalui sau pe care nu am avut ocazia sa il cunosc dar despre care sunt absolut sigur ca este un om deosebit. Sa iti educi astfel copilul , sa ai increderea calculata ca la 24 de ani sa il arunci in vartejul pietelor emergente cu riscuri majore ,la conducerea unor afaceri cu multe zerouri, intr-o lume dura  cu concurenta acerba globalizata , sa faci toate acestea dupa ce ai construit o afacere de sute de milioane de euro …trebuie sa fi un om extraordinar de puternic .

Mi-a dat un reper ,o dimensiune a valorii mele un standard. Mi-am dat seama ca nu sunt nici cel mai frumos si nici cel mai destept din lumea aceasta. Mi-am dat seama ca unii oameni foarte bogati sunt si foarte inteligenti  si ca de multe ori banii , succesul sau marile vise implinite sunt doar o consecinta a valorii personale . Am realizat ca inteligenta nativa, suprapusa cu resursele financiare si cu multa educatie poate duce la un rezultat extraordinar. Omul superior  moral , economic, cultural .

In lumea aceasta sunt oameni extraordinar de inteligenti si de educati . Acest lucru nu trebuie sa ne demotiveze . Pentru mine a fost o lectie . Am inceput sa ma inteleg si sa ma vad altfel …..

Va doresc sa gasiti in voi puterea sa va urmariti visele si sa va traiti valorile.

Citeste si „Efectul Pygmalion. O lectie de viata”