Porcul, „traditia” si londonezii

Posted on 22 Decembrie 2012

17


pigIata ce am primit pe mail

Lucrez de mai multi ani la Londra .De criza, de dor și de fite mi-a venit ideea sa tai porc de Craciun, cum se facea pe timpuri la mine la tara. Bine, ai mei nu il taiau chiar de Craciun, ci inainte de Sfantul Andrei, noi nemaiavind rabdare și nici prea multe prin camara sa-l putem pasui pina la Ignat.

Dupa ce mi-am ascutit cutitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloti de paie, decorativi, uitati de un vecin in fata casei inca de la Halloween, m-am pus sa caut porc. Prima data am dat anunt pe internet ca doresc sa achizitionez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pina in 150 de kilograme, dar nu mi-a raspuns nimeni, in afara de un sonat care mi-a zis ca-i plac ideile mele și, daca vreau, putem sa sacrificam impreuna, mai multi! Eu cred ca toti nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet! Dar divaghez!

Cind mi-am intrebat colegii la serviciu daca știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși ca ce vreau sa fac cu el, ca e mare pentru un animal de companie, ca face mizerie multa etc. Cind le-am spus ca vreau sa-l tai, au facut ochii cit cepele și m-au luat la rost ca de ce. Ca sa-l mananc, de-aia, le-am raspuns, moment in care și ultimele ramașite de simpatie, toleranta și intelegere pe care le aveau pentru mine au disparut. Cum sa omori un animal și sa-l maninci, așa, ca un barbar?

Eh, cind am vazut eu ca astia sunt gata sa sune la protectia animalelor-PETA, am inceput sa le explic  ca e un obicei traditional romanesc si sa le descriu in amanunt operatiunile specifice, insistind pe sectionarea carotidei și colectarea singelui intr-un lighean, de preferinta cu smaltul sarit, ca la mama acasa, in vederea prepararii singeretelui și mai ales a borindaului. N-am știut eu cum se zice in engleza la borindau, la fel cum nu știu nici in românește, dar le-am explicat ca e un fel de mamaliga din faina de porumb cu singe in loc de apa. Cred ca vreo trei, mai simtitori, așa, au disparut spre baie, iar restul, ca acum deja se strinsese tot compartimentul in jurul meu, sa ma asculte, ma priveau cind cu mila, cind cu dezgust. Apoi, zic, pirlim șoriciul cu paie, sau la butelie, daca stam la bloc, și taiem urechile animalului, pe care le dam copiilor sa le consume pe loc, cu putina sare asta dupa ce le facem niste poze calare pe animalul parlit.

Au mai plecat vreo doi la baie, dar i-am dat inainte, fiind conștient ca un alt moment in care sa ma asculte oamenii cu atata atentie nu o sa mai prind, poate, niciodata. Dupa ce epilam animalul cu flacara, continui eu, il despicam cu securea sau toporul, ce ne vine la mina, și scoatem organele, pe care le fierbem impreuna cu capul, in vederea prepararii caltaboșului. Știti, banuiesc – le-am zis eu degajat , ca pentru caltaboș se folosește intestinul gros, spalat facultativ și oparit in apa cu ceapa, pentru mascarea miasmelor naturale iar pentru carnati matele animalului. S-a plecat cu grupul dupa fraza asta, și am mai ramas cu vreo trei, cei mai tari de inger și de stomac, cred, de fapt doi, ca unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleza și sta toata ziua cu caștile pe urechi, dar se alatura oricarui grup și da din cap aprobator la orice discutie.

Cu restul carnii, am zis eu mai departe, facem cirnati, gratare și sarmale, iar daca raposatul a fost gras, putem sa frigem și o oala de jumari, așa, de pofta, care sa mai taie din taria bauturii. Le-am explicat ca asa e traditia la romani de sarbatori ca nu este casa fara friptura de porc si sarmale de Craciun. Din pacate singurul care ma mai asculta era coreeanul care zambea fericit cu gandul probabil la…sarmale.

Eu zic ca au scapat ieftin totuși, pentru ca daca m-aș fi apucat sa le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care le infuleca ei la lunch, bagam toata firma-n spital.”

Traiasca globalizarea!

P.S.  Se pare ca este scrisa de Silviu Brizu, care scria prim Kamikaze. Asta ca sa nu imi aud ca imi arog drepturi de autor 🙂

Anunțuri