De ce vei ramane toata viata un taximetrist cu facultate. Partea I

Posted on 14 Decembrie 2012

488


2tig  Intr-o zi ma suna HR-ul si ma anunta ca o sa am o echipa de studenti la un internship in departamentul meu. Aproape o injur pe madam . Bietii studenti nu aveau nici o vina. Vor sa invete si ei cate ceva din mediul real pentru ca in mod evident facultatea nu are cum sa-i pregateasca . Problema mea era alta – aveam foarte multa treaba tot departamentul si timp foarte putin pentru ei asa ca …vor fi cam liberi.

In sfarsit… ii cer sa le faca o evaluare si sa mi-i trimita doar pe cei mai destepti . Si iata ca ma trezesc cu cinci studenti doua fete si trei baieti . Ii impart rapid pe cate unul la fiecare birou alaturi de oamenii mei ca sa vada cum se munceste si imi vad de treburile mele. Timpul trece si privind aiurea prin jur, involuntar, le observ comportamentul . In timp ce oamenii mei munceau  in ritmul obisnuit ( adica nebun ) ce credeti ca faceau studentii nostri ? Unul vorbea la telefon , o fata scria mesaje pe telefon si zambea , altul se juca cu pixul pe o foaie , altul era in bucatarie isi facea o cafea . O singura studenta micuta si bruneta statea aplecata peste birou concentrata la monitor impreuna cu angajatul meu notandu-si febril diferite lucruri.

La ora 12:00 au venit sa ma intrebe daca pot merge la masa . Au mers la masa si s-au intors cam peste o ora jumatate . In timpul asta oamenii mei mancau direct pe birou . A doua zi acelasi comportament pana cand au realizat ca nimeni nu le verifica pauzele  si incet incet pauzele de tigara s-au lungit si rasetele la fel . O singura fata ,cea mica si bruneta, facea ture intre birouri , isi lua notite , rontaia la un covrig in timp ce scria si in cele din urma  a ajuns sa-mi inghesuie omul la birou dupa ce si-a facut singura rost de un laptop de la IT

Intr-o alta zi  am mai observat ceva . Un pahar de plastic era cazut pe jos chiar in fata locului unde se iesea  la tigara . Rasete , veselie , tigari stinse pe pervarz si ignore total la paharul de pe jos …cu o singura exceptie – stundenta mica si bruneta care s-a aplecat instinctiv, l-a ridicat si l-a aruncat in gunoi in drum cu niste hartii in brate spre alt etaj.

S-a sfarsit si internshipul si vin toti gramada la mine sa le dau feedback . Prefer sa ii fac sa vorbeasca despre ei . Incep sa povesteasca despre bursele cu  care au mers in strainatate cate un an sau un semestru  , despre piata muncii din Romania care nu ofera nimic unui student foarte bun ca ei , despre planurile lor, despre cum se face scoala in Romania vs UE etc . In cele din urma ma intreaba (redau dialogul asa cum mi-l aduc aminte) :

„Ce ar trebui sa facem noi sa ne angajam intr-o companie ca aceasta ? Ne-ar ajuta un master in strainatate sau un MBA ?”

„Nu , nu va ajuta. Nu puteti face nimic” raspund eu.

„Cum nimic ? Nu ne putem angaja ? „  intreaba ei mirati

 „O sa va raspund sincer – nu va puteti angaja si nu stiu daca o sa lucrati vreodata intr-o firma ca asta oricate studii ati avea cu o singura exceptie “  si am aratat spre fata micuta , bruneta

“De ce? “ m-au privit toti stupefiati.

Am ezitat un moment dar am hotarat sa le spun direct . Mi-am ales cu grija cuvintele si le-am zis de ce nu au nici o sansa sa se angajeze si de ce nu vor lucra niciodata intr-o firma serioasa oricate studii ar avea . Una din fete mi-a spus cu lacrimi in ochi ca ea nu a venit aici sa munceasca , ca ea a venit sa invete . Spunea asta in timp ce iphoneul alb ii licarea vesel in mana de la messengerul deschis chiar si in timpul conversatiei noastre . I-am spus ca nu are de ce sa fie trista tocmai a primit una din cele mai importante lectii din viata ei si daca doreste sa invete atunci sa invete lectia aceasta .        Le-am mai explicat ca nimeni in lumea asta nu te plateste degeaba , ca de cele mai multe ori trebuie sa fi atat de bun incat sa fi indispensabil si mai ales ca inteligenta daca nu este sustinuta de atitudinea potrivita , de dorinta de a te autodezvolta si de pasiune , nu inseamna nimic .

Poate ca le-am dat o lectie cam dura dar viata e dura si bobocii astia sunt aceeasi care ma intreaba dupa ani de zile de ce nu pot sa avanseze , de ce nu isi gasesc un job mai bun si care se lamenteaza in convingeri de genul   “ in Romania nu te angajeaza nimeni daca nu ai pile”, “daca nu ai noroc nu poti avansa” etc

Citeste si  „Doi candidati – interviu pentru un job” si mai ales „De ce vei ramane doar un taximetrist cu facultate . Partea a II-a”