Romanii, foamea si o receptie simandicoasa

Posted on 11 Decembrie 2012

19


In articolul de azi o sa va povestesc despre o experienta  amuzanta pe care am avut-o in urma cu cativa ani prezent fiind la o receptie alaturi de greii lumii. Si cand spun greii lumii nu exagerez deloc. La acea petrecere simandicoasa au fost prezenti si doi dintre cei mai bogati oameni din lume . Cum am ajuns eu un roman parlit platit mai putin decat soferul lor acolo? E o poveste interesanta.

Norocul ( care nu m-a parasit niciodata  🙂  931777_70620459)

In urma cu cativa ani, compania la care lucram a sponsorizat finala turneului  UEFA Champions League. In urma acestei sponsorizari companiei i-au fost alocate cateva locuri VIP pe Santiago Bernabeu  la finala Internationale – Bayern Munchen. Locurile au fost distribuite pe tarile in care era prezenta minunata companie si CEO-ul de atunci a decis ca cele 4 locuri care reveneau Romaniei sa fie oferite celor mai buni 4 oameni din companie ( el nefiind un mare fan al fotbalului ). In urma acestui concurs de imprejurari am ajuns si eu alaturi de inca 3 colegi din alte departamente sa vad o finala de champions league dintr-o loja VIP . A fost o experienta totala  si tot ce va pot spune este ca odata in viata merita sa fi prezent la o astfel de finala chiar daca nu esti microbist.

Cu doua zile inainte de plecare am primit agenda. Ni se recomanda dress-code business  si am fost avertizati ca o sa mergem la receptia oficiala. Deci mi-am cumparat si eu sa nu ma fac de ras un costum de aproape 1000 de euro, pantofi noi….

In sfarsit ajungem in Madrid pentru saptamana de miere. Primul soc a fost sa ne trezim ca ne astepta o blonda extraordinara in aeroport. Am fost surprinsi sa constatam ca aveam la dispozitia noastra  o hostessa nemtoaica superba vorbitoare de 6 limbi  insotita de un sofer si o limuzina Mercedes .  Am stat la Ritz in Madrid si as putea sa va povestesc numai despre saptamana aceasta  vreo 20 de posturi. Dar azi ma rezum la receptia de care va vorbeam.

Receptia:

Cu o seara inainte de finala meciului  compania la care lucram, in calitate de sponsor oficial , a tinut un fel de petrecere  la care au fost invitati presedinti de cluburi , patroni de cluburi , parteneri de afaceri ai companiei si cativa miliardari adevarati. Nu am banuit nici o secunda ca vom ajunge la cea mai pretentioasa receptie din Madrid.

Dragi cititori v-a fost vreodata foame ? Dar cand zic foame ma refer la foamea aia disperata care te impiedica sa gandesti . Ei bine asa eram noi inainte de receptie. In ziua aceea umblaseram mult sa tot vizitam ,nu mancasem nimic si eram rupti de foame. Nu apucaseram sa mancam si la hotel nici nu se punea problema la ce scoruri erau. Ne-am imbracat deci  fiecare la costumele noastre noi , cu  pantofii proaspat lacuiti si am plecat spre locatie lesinati de foame.

Totul era la superlativ.  O locatie impresionanta , situata intr-o  gradina minunata. Totul era alb, scaunele , mesele, decorul – totul . In costumele noastre foarte ieftine fata de standardul  de acolo ,ne simteam stanjeniti. Eram ca niste tarani. Incercam sa parem relaxati dar cred ca aerul de tarani din lumea a treia era destul de vizibil. Rand pe rand veneau limuzine cu tot felul de oameni – pe unii ii cunosteam de la TV pe altii nu ii vazusem niciodata. Unii aveau bodyguarzi .Zambete, maini stranse , parfumuri scumpe, costume de mii sau poate zeci de mii de euro…. Am vazut atunci pentru prima data diamante adevarate – aveti idee cum straluceste un diamant adevarat de multe carate ? Va spun eu – aproape nu iti poti lua ochii de la el. Ne dadeam coate discret vazand cate un miliardar. Eram cam cei mai tineri de acolo ….si aveam o foame de zile mari.

Peste tot circulau chelneri cu tavi cu pahare cu sampanie si la comanda iti aduceau  ce iti dorea inimioara…..si mancare …..nimic. Muzica discreta in surdina , politeturi , amabilitati si …..mancarea nicaieri. In cele din urma ne luam inima in dinti si intrebam un chelner daca se va da ceva de mancare – acesta ne confirma. Dupa o vreme  apar niste tineri in costumele de fotbal ale celor doua echipe si incep sa faca fel si fel de giumbuslucuri cu mingea- spectacol total. Foarte frumos ce sa zic dar noi nu ne simteam deloc in largul nostru.

Incet, incet, incep sa vina chelnerii cu tavi cu mancare si sa serveasca populatia . Aperitive, branzeturi, fructe de mare, peste …. tot felul de lucruri -unele pe care le puteam identifica , altele misterioase , toate excelente, infipte in scobitori  si plasate in diferite forme pe tavi. Problema era ca nu puteai lua decat cate o scobitoare ca sa nu cazi in penibil. Si noi aveam o foame uriasa .Mai mult rau ne faceam cu cate o scobitoare. In cele din urma ne facem un plan  si vedem cam de unde ieseau chelnerii cu tavile. Ne plasam strategic intr-un loc oarecum mai retras in apropiere.Cand a aparut chelnerul cu tava i-am zis sa o lase pe masa . Un pic surprins a lasat-o. Ne-am pus serios pe mancat  gandindu-ne ca altceva nu mai primim. Erau excelente aperitivele si noi strangeam tava peste tava pe masa in coltul nostru mai retras.Scobitorile erau deja o mica gramajoara. Am mancat cat am putut de parca venea sfarsitul si o facusem intr-un mod discret.Eram mandri de noi. Rezolvasem problema. Dupa  o vreme ridicati de la masa, petrecerea parea altfel . Parca se luminase totul. Scapasem in sfarsit de foame si eram pregaiti sa stam de vorba cu oricine. Cine a zis ca cu burta plina gandesti mult mai bine a stiut ce zice.

Iesiti din coltul nostru  am inceput sa bem incet cate un pahar de vin. Aveau la bar orice doreai din toata lumea. Am gasit pe putin zece soiuri de vinuri romanesti si se pare ca erau chiar apreciate. Ne imprieteniseram cu chelnerul care ne adusese  tavile. A inteles ca noi eram cei mai saraci de la petrecerea aceea .Avea ochiul format si vazuse multe petreceri de gen . Am  aflat ca era albanez si ca castiga mai mult decat noi desi noi castigam binisor pentru Romania. Nu intelegeam de ce tot zambea insistent aducand tavile . Dupa o vreme l-am crezut un pic sarit de pe fix .Sa tot zambesti asa ca prostul fara sens …ce putea fi altceva ?

In sfarsit nu ne-am ridicat bine de la masa ca s-a oprit muzica. In apropierea noastra s-a ridicat o cortina imensa . In spate stateau peste 30 de recipiente de inox si peste 20 de bucatari stateau aliniati. Speakerul ne invita la masa si ne prezenta o echipa renumita de bucatari condusa de un master chef celebru.  Am ramas blocati .Adica abia acum venea de fapt mancarea ??? Se pare ca da . Si ce mancare – numai specialitati , mancare de 5 stele, preparate de top . Noi eram burdusiti deja de la atatea aperitive . Nu mai puteam inghiti nimic. Crezusem ca aperitivele erau totul . Nu va pot descrie cum priveam bucatarii aliniati si zona de food .Ne simteam ca niste tantalai. Cu adevarat niste tarani. Pierdusem o ocazie sa incercam ceva deosebit in materie gastronomica. In spatele meu auzem doar un vag repros “V-am zis eu sa nu ne repezim asa ….”

Undeva in stanga ospatarul albanez radea . Nu se putea abtine . Am inteles de ce zambise permanent cand ne tot aducea tavile cu aperitive. Al dracului albanez ne-o servise. Stiuse ce urma dar nu a zis nimic.

Seara trecea incet incet si noi incepeam sa ne simtim mai relaxati. Dupa meniul principal au urmat prajiturile – minunate si diverse . Ne-am uitat lung la ele ….. Intr-un fel ne uram pentru prostia noastra. Incet, incet, ne-am dat seama ca lumea este de fapt foarte prietenoasa . Receptia era chiar relaxata si fiecare a inceput sa socializeze cu diverse persoane. Am discutat si eu fara sa stiu cu un lord englez foarte amuzant. Am aflat ulterior ca era unul din actionarii principali in compania in care lucram. Mi-a dat atunci o lectie  foarte smart despre cum se aloca banii , despre asta o sa scriu intr-un alt articol …..

Ne-am simtit atat de bine incat pe final cand ramasesem aproape numai noi , am fost nevoit sa ii zic unuia dintre colegii mei care plecase cu paharul cu bautura in mana spre masina noastra :

“ Nepoate ,du ba paharul inapoi. Nu suntem la majorat aici . Ne facem de ras….ce dreaq”

(asta saracu era cam nebun – dansase cu o australianca pe minimal o noapte intreaga )

P.S. Petrecerile noastre sunt mult mai ….dezlantuite . Dar sa stiti ca si o receptie-petrecere  super simandicoasa poate fi chiar relaxata . Am ramas surprins sa vad cat modesti si amuzanti erau unii milionari de pe acolo . Cumva am petrecut acel indefinit si indescriptibil  good time . Poate ca am simtit asta si pentru ca eram cel mai sarac de acolo si aveam senzatia ca sunt la masa …..celor mari.

Vezi si Au inceput jocurile foamei