Povestea unui milionar de carton

Posted on 7 Decembrie 2012

13


Red ready to roll diceDragi cititori, in scurta mea viata am vazut multi milionari de carton. Am vazut oameni care au ajuns brusc bogati vanzand un teren , am vazut oameni care brusc au „prins” un contract de milioane de euro de la o cifra de afaceri de mii de euro , am vazut oameni care au mostenit averi uriase dintr-un noroc chior …dar cazul despre care va povestesc azi este absolut special si reprezentativ . L-am cunoscut acum cativa ani pe acest milionar sa zicem Gheorghe.

Intr-o zi aflat la birou si prins cu treburile zilnice ma suna CEO-ul. Ma intreaba scurt care este cel mai bun om al meu dupa care imi spune ” Ia-l pe Popescu ( cel mai bun om al meu ) si dimineata la ora 10:00 mergeti pe strada Republicii la numarul x . O sa va intalniti cu un tip foarte important care doreste sa cumpere un pachet de produse de la noi. Vreau sa mergi si tu pentru ca tipul e foarte bogat si are potential ca si client important” . M-am mirat initial sa te sune CEO-ul pentru asa ceva era unic ,mai ales ca persoana de care va povestesc nu era cunoscuta public si nici nu auzisem de firmele lui si mai mult big boss insista sa merg eu personal. Il iau pe Popescu , ii explic ca e misiune de la sefu’ si ma apuc eu insumi sa ii fac dosarul individului . Stiti , nu ? Atunci cand ai un potential contract mare trebuie sa sti totul despre persoana de decizie : pasiuni , istoric , CV etc – orice informatie e importanta . In sfarsit nu reusesc sa aflu prea multe . Aflu doar ca are un grup de firme ,totul este foarte discret , cifra de afaceri e de ordinul milioanelor iar despre el ca persoana mai nimic .

Intalnirea….

Dimineata la ora 9:30 sa fim siguri ca nu intarziem ,aranjati , parfumati , la costum  ma prezint eu cu Popescu la locul intalnirii. La 9:50 intram. Secretara ne introduce in biroul domnului Gheorghe un tip intre doua varste. Mai erau 5 minute pana la fix. Gheorghe ii spune pe un ton rastit secretarei ,de fata cu noi ,ca a stabilit foarte clar ora 10:00 ca ora de intalnire si sa asteptam. Am iesit inmarmuriti de lipsa de tact si felul in care vorbea cu secretara .Si stam , si stam si trece o jumatate de ora, patruzeci de minute….. In sfarsit se deschide usa si ne primeste. Nu apucam sa ne dam hainele jos ca incepe o turuiala fara punct si virgula despre ce vrea el , despre ce naspa experiente a avut cu concurenta precizand ca oricum noi nu suntem mai breji , presarata de la cap la coada cu „clar? „,” sa fim intelesi” „mie nu imi pierdeti timpul” ” sper ca nu e nevoie sa repet” . Daca nu m-ar fi trimis big boss la el m-as fi ridicat si as fi plecat pe loc. Dar am stat , am stat ca doi fraieri cu privirea in pamant si eu si Popescu sub asediul verbal scuipat al acestui individ semi agramat. Au urmat 3 luni de cosmar cu peste 20 de intalniri , cu negocieri si explicari la fiecarui punct din contract , cu exceptii peste exceptii facute de noi . In acest timp ne tot repeta ca el nu cumpara niciodata „Logan” si ca el toata viata a luat ce e mai bun adica „Mercedes” ( avea un ML afara ) . Am terminat psihic tot departamentul juridic.Am schimbat contractul de zece ori pe putin si am imbatranit doi ani muscandu-mi buzele si eu si Popescu. Am stat ca fraierii zambind si caciuliti la mana acestui individ pentru ca evitam cu orice pret sa ii spun CEO-ului ca nu am semnat cu el contractul. Credeti ca a meritat ? NU. Nu a meritat deloc – valoarea contractului a fost foarte, foarte mica cateva mii de euro. In mod normal nici nu ne pierdeam vremea cu asa ceva insa la un moment dat devenise o chestiune de ambitie sa il semnam. Dupa 3 luni incheiate am reusit.

Dupa un an….

Timpul a trecut , CEO-ul a plecat (am aflat ulterior ca sotia lui lucra in mediul bancar si ii daduse un credit de cateva milioane de euro acestui individ) , a venit criza .Am mai aflat ca tac-su lui Gheorghe un fost securist important primise prin retrocedare ( cu procese si mult scandal inclusiv in presa ) cateva hectare de pamant intr-o zona centrala . Din banii obtinuti din vanzare odroasla acestuia si-a facut „business” . Nu i-au ajuns si s-a mai si imprumutat pe la banci . Dupa care intr-o zi i-am vazut poza lui Gheorghe in ziare si pe TV unde era acuzat de dare de mita catre un judecator . M-am bucurat intr-un fel.

Relativ recent….

Intr-o zi ma suna un numar . Si insista si insista . La telefon Gheorghe. Imi cere pe un ton aproape nepoliticos sa ne vedem pentru ca are o problema cu contractul cu noi . Cer timp sa ma lase sa studiez problema . Si studiez problema …..ce sa vezi – restante la plata de multe luni de zile . Datorii mari catre firma mea . Pun mana pe telefon sun la collection si intreb in ce stadiu e dosarul . Imi spun ca incearca o esalonare a platii cu Gheorghe . Le spun sa il bage urgent pe procedura de executare silita ca de azi nu mai negociem nimic cu el. Sun la juridic si le spun sa fie nemilosi. Prietenii mei de la juridic zambesc doritori de sange. Popescu asista intamplator. Nu trebuia sa ii zic nimic …avea o sclipire in ochi .Cuvintele erau de prisos.

A mai trecut un an ….Bancile l-au executat silit pe Gheorghe. Noi l-am executat silit .Am citit in ziare despre el ca fiind milionarul care a ajuns la sapa de lemn .Aproape l-am uitat

Intr-o zi eram la semafor . Paralel cu mine o Dacie Logan harbuita si amarata . In Dacie ce sa vezi – Gheorghe …imbatranit , prost imbracat. Ma vede si el . Apas tacticos butonul pentru geamul electric de la masina mea impecabila si il intreb zambind ” Cum merge Loganul ?

P.S.

Am fost tentat sa dau nume concrete in acest articol sa vedeti si voi cum arata un milionar de carton mai ales ca presa a tot scris despre el si despre scandalurile de coruptie in care a fost implicat…mi-am zis totusi ca saracul Gheorghe si asa e batut de soarta. Cu el am avut cumva un vag sentiment indefinit ca …s-a facut dreptate. A fost prea prost sa supravietuiasca

Citeste si De la Facultatea de Relatii Internationale direct in Parlament

 

Anunțuri